Malraux, aventurier comunist

Fiecare-și are o zi, a sa

André Malraux, (nume schimbat din André Berger)  s-a născut la 3 noiebrie 1901, la Paris. În tinerețe a dus o viață foarte aventuroasă, angajându-se și în agitațiile politice de diferite nuanțe. Când avea 5 ani, părinții săi divorțează, André Malraux este crescut de mama și bunica lui, care avea un mic comerț în Bondy, cartier periferic al Parisului. Malraux se înscrie la Școala de Limbi orientale și frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani și lucrează într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, își completează cultura, frecventând și cursurile libere de la muzeul Guimet și școala de pe lângă muzeul Louvre. Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătorește cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie germană.

În 1923 pleacă în Indochina, unde este arestat pentru că încercase să fure un basorelief prețios din ruinele unui templu cambodgian din Banteay Srei, ansamblul Angkor. Este condamnat la trei ani închisoare, și, abia în apel, pedeapsa i se reduce la un an "cu suspendare", așa că se poate reîntoarce în Franța. La 24 de ani înființează în Saigon ziarul "L'Indochine", cu o scurtă durată de apariție. Revine în Franța și scrie diverse eseuri, iar în 1930, apare primul său roman, "La voie royale", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. Întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste.

Din colecția bibliotecii noastre: Calea regală (București, 1971); Speranța, 2 vol. (București, 1972).

A fi în timp

 Fiecare-și are o zi, doar a sa

Ion Hadârcă s-a născut la data de 17 august 1949, în comuna Sângereii Vechi (astăzi orășelul Sângerei) din județul Bălți. A debutat ca poet în timpul școlii, publicând în anul 1965 primele versuri în revista "Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale, în anul 1966, este angajat la ziarul raional Sângerei.

După satisfacerea stagiului militar obligatoriu  devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei".

Între anii 1974–1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui Ion Hadârcă, "Zilele" (în colecția "Debut", sub numărul 19/1979), în prefața căreia criticul literar Mihai Cimpoi remarca: "Nu poetul alege temele, ci temele îl aleg pe poet, după cum nu poetul are de căutat dimensiunea temporală, cărei este predestinat, ci Prezentul l-a încadrat organic în sine". Pentru acest volum, i-a fost decernat Premiul "Boris Glăvan" al tineretului din RSS Molovenească.

În anul 1978, devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este autorul selecției pentru antologia de poezii, poeme și eseuri Fața pâinii.

În perioada 1978-1981, Ion Hadârcă lucrează în calitate de redactor, apoi șef de secție la Editura Literatura artistică din Chișinău. Demisionează de la editură în anul 1981 din motive ideologice, neîmpărtășind politica cenzurii oficiale, care se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri.

În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al Comitetului de conducere, ulterior – al biroului organizației de partid al breslei scriitoricești.

Începând din anul 1992, Ion Hadârcă îndeplinește funcția de președinte al cenaclului Mihai Eminescu de la Biblioteca Publică “O.Ghibu” din Chișinău.

În 1996 i se decernează Ordinul Republicii ( returnat în 2003 în semn de protest împotriva decorării cu acest ordin a fostului lider comunist Ivan Bodiul).

Fost deputat, om politic

Astăzi maestru împlinește vârsta de 67 de ani. Mulți ani înainte, sănătate și inspirație!

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Ambasadorul Atlantidei (Iași, 1996); Helenice (Chișinău, 1998); Două imperii (Chișinău,1998); A fi în timp (Timișoara, 1999); Duminica Mare (Chișinău, 1999); Albe cetățile negre (Chișinău, 1999); Arena cu iluzii (Chișinău, 2000); Bunicuța zburătoare (Chișinău, 2002); Era barbară (Chișinău, 2005); Arta obsesiei (Iași, 2005); Artera Zen (Chișinău, 2006); Ionuț cel nou-nouț (Chișinău, 2009); Grăuncioare de lumină (Chișinău, 2009); 101 poeme (București, 2009); 101 poeme (București, 2009); Sonetariu (Chișinău, 2013); Lira din acvariu (Chișinău, 2014); Zen la pachet (Chișinău, 2014).

160 ani de la nașterea lui Petre Dulfu

 Fiecare-și are o zi, a sa

Petre Dulfu s-a născut la 10 martie 1856 la Tohat, comitatul Sălaj. După absolvirea claselor primare și a Gimnaziului din Baia Mare, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri.

După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalități culturale: B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

A fost dascăl la școala normală de învățători și la școala normală de fete “Elena Doamna” din București.

Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871.

În anul 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan.

În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur.

Alături de Isprăvile lui Păcală alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română.

Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute.

A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de cetire la limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică.

S-a retras de la catedră în 1927 la vârsta de 71 de ani. Iar la 10 octombrie 1953 se stinge din viață și este înmormântat la București

Din colecția bibliotecii noastre: ”Zâna florilor” și „Isprăvile lui Păcală”

Ca astăzi s-ar fi născut povestitorul din Humulești

Fiecare își are o zi, a sa

1 martie nu este numai ziua în care românii sărbătoresc Mărţişorul, ci şi o zi cu o semnificaţie importantă în literatura română. La data de 1 martie 1837, se năştea Ion Creangă, marele povestitor clasic al literaturii române. Prin urmare, astăzi sărbătorim 179 de ani de la naşterea sa.

Deşi în „Fragment de biografie” Ion Creangă spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti, scriitorul s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. A mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.

Copilăria lui Ion Creangă este cunoscută publicului prin prisma operei autobiografice „Amintiri din copilărie”. După ce urmează, pe rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi).

Anul 1874 a fost important pentru Ion Creangă, deoarece l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, care l-a introdus în cenaclul „Junimii”. Între 1875 și 1883, la îndemnul lui Eminescu, scrie cele mai importante opere ale sale.

Dintre creaţiile sale nemuritoare amintim „Capra cu trei iezi”, „Dănilă Prepeleac”, „Fata babei şi fata moşneagului”, „Povestea lui Harap-Alb”, „Punguţa cu doi bani”, „Păcală”, „Prostia omenească”, „Ursul păcălit de vulpe”.

Într-o iarnă friguroasă, la sfârşitul lui decembrie, s-a stins din viaţă Ion Creangă, în urma unui atac de epilepsie, lăsând în urma sa poveşti memorabile.