Sadoveanu, mort acasă sau într-un vagon de tren?

Oglinzi obscure

Mihail Sadoveanu a murit în dimineaţa zilei de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat două zile mai târziu în Cimitirul Bellu. Potrivit surselor oficiale, scriitorul a murit în urma unui infarct, acesta având unele probleme cardiace mai vechi, însă există şi alte versiuni cu privire la sfârşitul lui Sadoveanu. Astfel, acesta ar fi murit într-un vagon de tren, şi nu în locuinţa sa. Una dintre variante arată că ar fi fost asasinat de un mason care l-ar fi lovit în cap cu un obiect dur. Despre scriitor se vorbea că ar fi fost liderul francmasonilor din România, pe care i-ar fi trădat în favoarea regimului comunist. Scriitorul a fost chiar Mare Maestru al Masoneriei Române. O altă versiune care circulă cu privire la moartea scriitorul se referă la decesul lui după ce ar fi ingerat o substanţă misterioasă, decesul având loc tot într-un vagon de tren. Se spune că această substanţă ar fi fost un afrodiziac, pentru Sadoveanu, în ciuda vârstei, avea un apetit sexual crescut. 

(Preluat din presa română).

Se naşte un cărturar cu origini în Sadova

Semne de carte şi biblioteci

Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880 în Paşcani, vestul Moldovei. Părinții lui au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeşi analfabeţi din localitatea Verşeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales (lit. „din Sadova”), adoptat de aceasta abia în 1891. Tatăl Alexandru avea o căsnicie nefericită, iar izolarea din viața publică a avut un impact negativ asupra întregii familii. Istoricul literar Tudor Vianu considera că acest contrast dintre identitățile regionale și sociale au avut rolul lor în formarea autorului, deschizându-i calea spre o „universitalitate românească”, notând totodată că Sadoveanu era atașat de rădăcinile sale moldovenești. Mihail a mai avut un frate, tot cu numele de Alexandru, a cărui soție a fost criticul literar Izabela Morțun (cunoscută mai târziu ca Sadoveanu-Evan, verișoara activistului socialist Vasile Mortun. Celălalt frate, Vasile Sadoveanu, a fost inginer agronom.

Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala primară la Pașcani. Profesorul său preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir. În timpul liber, tânărul Sadoveanu obișnuia să exploreze regiunea natală mergând pe jos, la vânătoare, pescuind, sau doar pentru a contempla natura.  Și-a petrecut vacanțele de vară la Verşeni, la rudele mamei. În timpul călătoriilor sale, Sadoveanu vizita țărani, iar felul cum se comportau în prezența autorităților i-au modelat, conform criticilor, perspectiva asupra societății. Din cauza expedițiilor în bălțile Șomuzului și la Nada Florilor va rămâne un an repetent la liceu. Debutează în literatură la 16 ani.

P.S. Pe rafturile bibliotecii:

Opere alese: În 22 de volume; Evocări; Frații jderi; Hanul Anuții; Istorisiri de dragoste; Istorisiri din Ardeal; Însemnările lui Nicolae Mania; Întâia dragoste; Maria sa, Puiul Pădurii; Mihnea Cocor; Muncitori și păstori; Nada Florilor; Neamul Șoimăreștilor; Nicoară Potcoavă; Nopțile de Sânzâeni; Nunta domniței Ruxanda; Nuvele. Povestiri; Oamei și locuri; Poezia populară; Povestiri de dragoste; Povestiri pentru vânători și pescari; Anii de ucenicie; Baltagul; Aventurile Șahului; Cântece bătrânești; Creanga de aur; Despre marile povestitor Ion Creangă; Domnul Trandafir; Drumuri; Drumuri Basarabene; Dumbrava Minunată; Dureri înăbușite; Locul unde nu s-a întâplat nimic; Ostrovul Lupilor; Soarele în baltă; Strada Lăpușnei; Șoimii; Trei povești minunate; Țara de dincolo de negură mare; Țara mea; Uvar; Valea Frumoasei; Vameșii de drumul mare; Venea o moară pe Siret; Viața lui Ștefan Cel Mare; Zodia Cancerului; etc. 

Înainte de moarte Sadoveanu suferă un infarct, afectându-i vorbirea și văzul

Semne de carte și biblioteci

În ultimii ani de viață Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb. Este îngrijit de o echipă de medici. Familia Sadoveanu se retrage în zona Neamțului, locuind într-o vilă aflată în apropierea Schitului Voividenia și a localității Vânători-Neamț  Este vizitat periodic de prieteni din literatură și politică, printre care și Alexandru Rosetti.  Mihail Sadoveanu se stinge din viață pe data de 19 octombrie 1961, la ora 9 dimineața, fiind înmormântat pe 21 octombrie la Cimitirul Bellu din București. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astăzi un muzeu dedicat scriitorului, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”.

După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Busulenga și poeta Ștefana Velisar-Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei, Mihail Sadoveanu.

P. S. Cărți în bibliotecă: „ „Strada Lăpușneanu”; „Venea o moară pe Siret” (București, 1970); „Strada Lăpușneanu”, „Oameni din lună”, „Morminte” (București, 1978);  „Nopțile de sânziene” (București, 1979);  Daim” (București, 1980); „Nunta doamnei Ruxanda”, „Nicoară Potcoavă” (București, 1980); „Oameni și locuri” (București, 1982); „Nicoară Potcoavă (București, 1984); „Creanga de aur” (Iași, 1986); Povestiri și nuvele (București, 1988);  „Hanul Ancuței” (București, 1992);  „Întâia iubire”, „Duduia Margareta” (București, 1992);  „Istorii de dragoste” (Iași, 1994); „Țara de dincolo de negură” , „Ostrovul lupilor” (București, 1996);  „Nada florilor” (București, 1999); „Divanul persian” (București, 2001) „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă (București, 2001); „Baltagul” (Chișinău, 2003); „Măria-sa, puiul pădurii (București, 2003);  Opere alese 4 volume (Chișinău, 2003); „Baltagul” (București, 2004);  „Ochi de urs” (Iași, 2004); „Viața lui Ștefan cel Mare (Chișinău, 2004); „Domnu Trandafir și alte povești și povestiri alese pentru copii” (Iași, 2004); „Șoimii” (București, 2006).