Maria Cebotari, din Chișinău, considerată predecesoarea Mariei Callas, 106 ani de la naștere

File vechi din calendarul Chișinăului

Maria Cebotari, marea soprană lirico-dramatică, s-a născut în orașul Chișinău, la 10 februarie 1910. De mică a cântat în corul Catedralei din Chișinău condus de M. Berezovschi.  Între anii 1924-1929 Maria a învățat la Conservatorul  Unirea din Chișinău, avându-l profesor pe Gvriil Afanasiu., cântăreț de operă 9bariton). Apoi, la Școala Superioară de Muzică din București, cu O. Daniel. În 1929 a evoluat la Chișinău, București, Paris. Din 1931 a fost solistă la Teatrele de Operă din Dresden, Berlin și Viena. A susținut numeroase turnee în Anglia,Franța, Italia, Suedia, Danemarca, Belgia, Elveția. Avea o voce frumos timbrată, plină de căldurăși emotivitate. A interpretat cca 60 de roluriîn opere. A cântat în spectacole de operetă..  La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în  Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin.

A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl („Fete în alb”, „Cântec de leagăn”, „Melodii de dragoste”, „Cătușe roși”i (sau Odesa în flăcări)ș.a

La începutul anului 1949, soprana a acuzat dureri severe în timpul prezentației "Le nozze di Figaro" la Teatro alla Scala, la început, medicii nu i-a luat în serios simptomele. Cu toate acestea, la 31 martie 1949, ea a căzut în timpul interpretării unei opere în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 mai 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille.

Este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena. Străzi din Dresda, Viena, Salzburg, Burgas şi din Chișinău poartă numele Mariei Cebotari. Ea este considerată predecesoarea Mariei Callas şi una dintre cele mai mari soprane din toate timpurile.

Maria Cebotari, soprana cu renume mondial

Maria Cebotari (nume alternativ: Cibotari, nume de familie inițial: Cibotaru) se naște la10 februarie 1910 la Chișinău.

Studiază la școala normală de fete Florica Niță și la Capela Metropolitană din Chișinău condusă de Mihail Berezovschi, după care urmează Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1924-1929) cu Maria Zlatov, Gavreorie.

După terminarea studiilor la conservatorul din orașul natal, a fost angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. A debutat în 1931 la opera din Drezda în rolul lui Mimi din opera Boema de Giacomo Puccini. Aici a rămas ca solistă până în 1943. În perioada 1935-1943 a dat reprezentații și pe scena operei de stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a operei de stat din Viena, unde a rămas până la moarte (1949).

Foarte apreciate au fost reprezentațiile sale în operele lui Mozart și Richard Strauss (care a și scris pentru ea opera “Salomeea”, în care și-a interpretat rolul inegalabil). A luat parte și la festivalurile muzicale din Salzburg la invitațiile lui Bruno Walter și Herbert von Karajan. A avut mare succes în rolul contesei din opera Nunta lui Figaro de Mozart. Cebotari a cântat sub bagheta unor mari dirijori ca Fritz Bush, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Bohm, Wilhelm Furtwangler.

La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin.

A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl.

Moare la 9 iunie 1949 și este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena.

La 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmlui “Aria” de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera sopranei Maria Cebotari. În România și Italia a jucat în coproducția Cătușe roșii (sau Odesa în flăcări), 1942), cenzurată ulterior de autoritățile comuniste și redescoperită de curând într-o arhivă din Italia.