Proverbele românilor din România,
Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne,
București, 1901.
Steaua
1.
Ia cădzut steaua (V. Alecsandri).
a) Adică a murit.
b) S'a nenorocit, s'a stins, și-a pierdut
mărirea
c) Și-a pierdut sprijinitorul.
2.
I s'a stins steaua (S. Marian).
Adică a murit.
3.
A nu ave stea pe cer (S. Marian).
Nu are ce mai aștepta pe pămînt, i s'a
curmat tot binele și fericirea.
4.
I s'a întunecat steaua (S. Marian).
a) Îl amenință o nenorocire mare.
b) Îi merge reu; a pierdut vaza și cinstea
ce a avut până aici.
5.
A fi vai de steaua cui-va (I. Creangă).
a) Adică vai de viața lui; dzice omul
necăjit sau care se află într'un mare pericol.
b) Amenințare, sub forma dată de Creangă.
6.
A fi cu stea în frunte (A. Alecsandri).
Adică om însemnat, ales, cu putere, menit
pentru ceva mare.
7.
S'a născut cu stea în frunte.
E om cu noroc, o să ajungă departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu