Biblioteca “Ovidius” - Biblioteca Familiei

Dorința cea mai mare a lui Michael Jackson

Regele pop-ului a rămas în memoria întregii lumi ca fiind unul dintre cei mai buni cântăreți și dansatori ai tuturor timpurilor. Jurnalul său secret a scos însă la iveală o dorință arzătoare a acestuia, care nu avea nimic de a face cu muzica. Se pare că Michael ar fi dorit să rămână în memoria omenirii nu ca un star al muzicii pop, ci ca star de cinema, relatează Daily Mail. Artistul a admirat întotdeauna această ramură a showbiz-ului, fiind înnebunit după staruri celebre ale Hollywood-ului, precum Gene Kelly sau Fred Astaire. Cei doi reprezentau un model pentru el, iar dorința cea mai mare a lui Michael era să fie mai bun decât ei. ”Dacă nu mă concentrez asupra filmului, atunci nu voi rămâne în memoria oamenilor”, scria regele pop în jurnalul său, cu doar câteva luni înainte să moară.Tot în jurnalul respectiv, Michael a dat de înțeles cât de dependent era de tratamentele pe care i le administra doctorul său personal, Conrad Murray, chiar dacă acestea nu erau întotdeauna cele mai eficiente. ”Conrad trebuie să muncească mai mult. Nu se poate să fiu obosit după injecția care îmi induce atât de importantul somn”, a mai scris cântărețul.

P. S. Astăzi, 29 august,  Michael Jackson ar fi împlinit 56 de ani.

P.S.S. În biblioteca Ovidius, secția împrumut, puteți afla mai multe despre regele muzicii pop, din cartea lui J. Randy Taraborrelli „Michael Jackson Magie și nebunie 1958 - 2009” din seria „International bestseller”.

Concurs de poezie „Grai și suflet românesc” la Biblioteca „Ovidius”

La 26 august, Biblioteca din șoseaua Hâncești a organizat Concursul de recitare a poeziei patriotice (limbă, țară, neam) cu genericul „Grai și suflet românesc”, cu participarea școlarilor și a preșcolarilor din sectorul Centru și suburbia capitalei. La concurs s-au înregistrat 17 declamatori. Au participat 11 elevi de la Liceul „Mihai Viteazul”, Liceul „Gheorghe Ghimpu”, Liceul „Ștefan Holban din s. Cărpineni, r-nul Hâncești, Gimnaziile 41 și 53, Grădinițele  nr. 8 și 227. După recitare, un juriu din trei persoane (Ion Borș, Rodica Mecineanu și Angela Andronache) au decis să acorde următoarele mențiuni:

Premiul special pentru cel mai mic participant - Tea Botnaru (4,5 ani); Premii de participare - Valentina(cl. VI)  și Daniel Ursu (cl. V) de la Liceul „Gh. Ghimpu”; Odiseu Botnaru (cl.II)  de la Gimnaziul nr. 53; Sorina Ermurache (cl. VIII), Liceul „Mihai Viteazul” și Mădălina Rusu (cl. II), Gimnaziul nr. 53.

Cu Premiul trei au fost menționați: Nicoleta Pâslaru (cl V), Gimnaziul nr. 53; Alina Jardan (cl.II), Gimnaziul nr. 41 și Alina Mecineanu (cl. III), Liceul „Mihai Viteazul”

Locul doi i-a revenit Iuliei Neznamova (cl. III), Gimnaziul nr. 53 și Loredanei Andronache (cl.III), Liceul „Mihai Viteazul”.

Întâietatea la acest concurs a obținut-o Diana Chiperi, din clasa a IX-a, de la Liceul Ștefan Holban din s. Cărpineni, r-nul Hâncești.  Fiind un concurs la bibliotecă, toate premiile au conținut colecții de cărți. Copiii au fost felicitați cu apropiatele sărbători - Ziua Independenței și Limba noastre cea Română.

 

Misticul Hasdeu pleacă la cer pe urmele Iuliei

Semne de carte și biblioteci

După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1988, a devenit mistic și frecvent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina. Moare la 25 august 1907 (acum 107 ani) în singurătate, lăsând în urmă o operă vastă și perenă. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hasdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător și un pionier al mai multor domenii ale filologiei și istoriei României.

Perderea celor două Iulii la băgat în mormânt alături de ele. 

P.S. Operele complete ale scriitorului și cărțile fiicei sale Iulia Hașdeu le puteți găsiți pe rafturile Bibliotecii „Ovidius”.

Despre daci, Burebista și întreg neamul românesc

La 25 august, în cadrul programului „Lecturile verii”, copiii din sector au participat la lecturarea cărții „Strămoșii noștri pentru mari și mici DACII ȘI BUREBISTA” din seria „Cartea visurilor mele”, autor Olga Varticovschi. Bibliotecara Viorica Moraru le-a povestit despre țara noastre, despre sărbătoarea din 27 august - Ziua Independenței Republicii Moldova, despre Marea Adunare Națională din 29 august 1989, despre Sărbătoarea „Limba Noastră cea Română”, sărbătorită la 31 august. Apoi, a avut loc lectura propriu-zică despre Daci și Burebista. Copiii au discutat mult despre neamul nostru, despre strămoșii și eroii Patriei. A fost o adevărată lecție de istorie, necesară pentru copiii, mai ales acum, în ajunul marelor sărbători.

Andrei Strâmbeanu trece hotarul octogenarilor

Semne de carte și biblioteci

Andrei Stâmbeanu s-a născut la 25 august 1934 în satul Fântâna Albă, județul Bălți, într-o familie de țărani. Viitorul Prozator, dramaturg, poet, scenarist și om politic îşi face studiile la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1959). A lucrat în calitate de redactor la Editura „Cartea Moldovenească”, traducător la Prezidiul Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti; redactor la publicaţiile „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, apoi la Comitetul de Stat pentru Cinematografie, Studioul „Moldova-film”; consilier la Direcţia Teatru a Ministerului Culturii şi la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1998-2001). Este decorat cu Medalia guvernamentală „Mihai Eminescu” (1997). Debutează editorial cu volumul de versuri „Fântâna Albă” (1963), cu prefaţa scrisă de Valentin Roşca. În anul 1967 semnează volumul de nuvele „Mireasa”, care apare şi în limba rusă la Moscova (1968). Semnează dramele „Minodora” (1971, 1987), „Armăsarul cu dinţi de aur” (1989), „Consumatorul de onoruri” (2001), montate la teatrele „Luceafărul” şi „Mihai Eminescu” din Chișinău şi la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi. Ca autor de versuri, a colaborat cu compozitorii: Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Eugen Doga, Valentin Dânga ş.a. Proza sa a fost tradusă în limbile: finlandeză, franceză, lituaniană, armeană, georgiană, estoniană, ivrit. În anul 2003 publică volumul antologic „Contrapunct”. Obţine Premii la Concursul Naţional de Dramaturgie (1979, 1989, 2001, 2002). Este laureat al Premiului Unic la Concursul Naţional de Dramaturgie, ediţia 2004, pentru drama „Oltea, mama lui Ştefan cel Mare şi Sfânt” (2004).

 

Lecturile Verii 2014

Informativ

Andrei Pleșu și lupta anticomunistă

Semne de carte și biblioteci

Andrei Pleșu s-a născut la București. Fiu al chirurgului Radu Pleșu și al soției acestuia, Zoe Rădulescu.

A absolvit Liceul „Spiru Haret" din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza „Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg.

În mai 1982 este exclus din PCR ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, „afacere” barocă instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii, incomozi pentru puterea comunistă. Pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau și sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură. Operațiunea fusese orchestrată de Securitate în scopul eliminării unor persoane incomode.

Către sfârșitul anilor '80, poetul și disidentul anticomunist Mircea Dinescu era arestat la domiciliu, din cauza unui interviu acordat unui jurnalist străin. Pe toată perioada arestului la domiciliu, când casa era păzită de Securitate și Dinescu o putea părăsi doar în compania securiștilor, una din puținele persoane care l-au vizitat în mod repetat, înfruntând stigmatul asocierii cu un opozant al regimului, a fost Andrei Pleșu.

După prăbușirea regimului comunist, a înființat Institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice.

În 1972 s-a căsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membru al Academiei, Nicolae Petrulian (1902-1983). Are doi fii - Matei și Mihai.

 P. S. Doritorii de a face cunoștință cu operele literare ale lui Andrei Pleșu sunt așteptați la Biblioteca din Șoseaua Hâncești.

„Bărcuța” lecturii de la Grădinița nr 227

La Grădinița nr. 227 există o bărcuță plină cu nisip, loc preferat de joacă pentru micuții acestei instituții preșcolare. Anume aici copiii au preferat să petreacă „Ora de lectură” propusă de bibliotecarele de la Filiala „Ovidius”, cu genericul „Cel mai puternic din lume”.  Datorită acestui loc amenajat ingenios, activitatea extramuros a fost botezată „Bărcuța lecturii”. Cărțile, ca și altă dată, au fost aduse de „Bicicleta lecturii”, fapt care a trezit un viu interes printre copii. Printre cărțile despre animale, copii au rămas impresionați de Cartea-panoramă despre dinozauri, care are o lungime de 2 metri și 5 centimetri.  Micuților din grupa pregătitoare le-a plăcut diversitatea de specii de dinozauri și cărțile originale la această temă. Iar bibliotecarelor,  bărcuța cu nisip din curtea Grădiniței nr. 227. 

 

Vrăjitoarele lui Ray Bradbury

Semne de carte și biblioteci

Ray Bradbury s-a născut la 22 august 1920 în Waukegan, Illinois, în familia emigrantei suedeze Esther (Moberg) Bradbury și a lui Leonard Spaulding Bradbury, un montor de linii telefonice cu origini britanice. Al doilea prenume, „Douglas", l-a primit după actorul Douglas Fairbanks.

El a fost înconjurat de o familie mare și iubitoare în timpul copilăriei petrecute în Waukegan, această perioadă constituind piatra de temelie a povestirilor sale. În ficțiunile sale, Waukegan-ul anilor '20 avea să devină „Green Town," Illinois, un simbol al siguranței și al sentimentului de „acasă” folosit deseori ca și element de contrast al poveștilor fantastice și pline de pericole. El a servit pe post de cadru pentru acțiunea din Dandelion Wine, Something Wicked This Way Comes și Farewell Summer. În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens.  Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, Summer Morning, Summer Night, reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile.

Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul între Waukegan și Tucson, Arizona. În 1931, la unsprezece ani, tânărul Ray a început să scrie povestiri și, deoarece țara trecea prin Marea criză economică a folosit uneori hârtie de împachetat. În 1934, familia Bradbury s-a mutat la Los Angeles, California.

Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, care a studiat intens opera lui Shakespeare și era un urmaș al lui Mary Bradbury, femeie judecată în 1962 în cadrul Proceselor vrăjitoarelor din Salem.

Ray a fost căsătorit cu Marguerite McClure (16 ianuarie 1922 – 24 noiembrie 2003) din 1947 până la moartea ei; ei au avut patru fete: Susan, Ramona, Bettina și Alexandra. Bradbury nu și-a luat permisul auto și a stat împreună cu părinții până la vârsta de 27 de ani, când s-a căsătorit. Soția lui timp de 56 de ani, Maggie – după cum o alinta el, a fost singura femeie din viața lui.

Scriitorul moare la 5 iunie 2012 în Los Angeles, California, la vârsta de 91 de ani, după o lungă suferință.

P.S. Daca preferi fantastica lui Bradbury, vizitează Biblioteca „Ovidius”!

Capul lui Dimitrie Cantemir ar fi fost îngropat în Scoţia

Semne de carte şi biblioteci

 

Dimitrie Cantemir a murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent (21 august 1723) și a fost înmormântat în Rusia, la Dmitrievka (actualul Dmitrovsk), în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași. Potrivit unei legende, Dimitrie Cantemir a fost Rosicrucian (membru al unei confrerii de iluminați care exista în Germania, în sec. XVII), iar capul său a fost luat după moarte pentru a fi îngropat într-un cimitir rosi­crucian din Scoţia. O lojă cu numele său și al cărei Venerabil a fost și Mihail Sadoveanu, a funcționat în perioada interbelică a secolului trecut la Iași. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numelui său unor străzi importante din București, Chişinău și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron. În 1975 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Cantemir si Muschetarul roman, în regia lui Gheorghe Vitanidis în România, iar în Republica Moldova, în 1973 ,„Dimitrie Cantemir" de Vlad Iovită şi Vitali Kalashnikov.

Bicicleta Lecturii a revenit

Revenirea Bicicletei Lecturii - 2014 a fost primită cu entuziasm de către grădinița nr. 227. Și cum e mai bine mai târziu decât niciodată, Filiala „Ovidius” a continuat această formă de răspândire a lecturii care s-a bucurat de mult succes în anul precedent. În prima zi, Bicicleta Lecturii a revenit cu o oră de lectură din cartea lui Ianoș Țurcanu „Fapte bune să aduni” și cu un coș plin de alte cărți ce au fost solicitate de cei mici. Aceștia s-au bucurat nespus de vizita bibliotecii împreună cu Bicicleta Lecturii care a reușit să-i amuze și în același timp să le prezinte interesul față de lectură cu cărți interesante și utile. La final, copiii au rugat bibliotecarele să le mai viziteze grădinița și în altă zi cu multe alte cărți și jocuri distractive.

Boleslaw Prus, antirus înflăcărat

Semne de carte și biblioteci

Boleslaw Prus avea 3 ani, când mama sa a murit. Micuțul a fost dat spre ingrijire bunicii sale din partea mamei.

La scurt timp după izbucnirea insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale, in ianuarie 1863, Prus, având 15 ani, a fugit de la școala pentru a se alătura insurgentilor. Este posibil să fi fost influențat de fratele său Leon, care a devenit unul dintre liderii insurecției.

La 1 septembrie 1863, la douăsprezece zile după cea de-a 16-a aniversare, Prus a luat parte la o lupta împotriva rușilor, într-un sat numit Bialka, la patru kilometri la sud de Siedlce. Aleksander a suferit contuzii la nivelul gâtului și răni la ochi cauzate de praful de pușcă, fiind găsit în stare de inconștientă pe câmpul de luptă și dus ulterior la spital în Siedlce. Este foarte posibil ca această experiență să-i fi cauzat agorafobia cu care s-a luptat întreaga viață.

Cinci luni mai tarziu, la începutul lunii februarie, a fost încarcerat în Castelul din Lublin din cauza participării sale în cadrul insurecției. La începutul lunii aprilie, un tribunal militar l-a condamnat la pierderea statutului său de nobil și la restabilirea terenurilor imperiale. Cu toate acestea, la 30 aprilie, președintele districtului militar din Lublin, ținând cont de perioada petrecută în arest și de cei 16 ani ai săi, a decis să-l plaseze în custodia unchiului său, Klemens Olszewski. La 7 mai, Prus a fost eliberat și a intrat în familia lui Katarzyna Trembińska, o rudă de-a sa și mama viitoarei sale sotii, Oktawia Trembińska.

Prus s-a înscris la școala gimnazială din Lublin. După absolvirea din 30 iunie 1866, s-a înscris la Universitatea din Varșovia, secția matematică. In 1868 studiile sale universitare s-au întrerupt brusc din cauza problemelor financiare.

In 1869 s-a înscris la Institutul de Agricultura si Silvicultura din Pulawy, un oraș istoric unde și-a petrecut o parte din copilărie și care a fost punctul de pornire pentru povestirea surprinzătoare din 1884, „Mucegaiul Pamantului". Cu toate acestea, foarte curând a fost exmatriculat după o confruntare din sala de curs cu un profesor de limba rusa. De-acum încolo, a studiat pe cont propriu, întreținându-se mai mult din meseria de meditator. Ca o parte din programul sau de auto-educare, el a tradus si a rezumat în logică a lui John Sturta Mill. In 1872 si-a început cariera de gazetar, perioada in care a lucrat câteva luni la Evans, Lolipop si Rau din cadrul Institutului de punere in aplicare a infrastructurii și agriculturii din Varșovia. Jurnalismul va deveni "școala" lui de scris.

P.S. Operele scriitorului le puteți găsi pe rafturile bibliotecii noastre.

Lecturi la grădiniță

Bibliotecarele de la „Ovidius”, astăzi au organizat la Grădinița nr. 227, pentru grupa pregătitoare, o oră de lectură, în cadrul programului „Lecturile verii”. Viorica Moraru le-a citit copiilor versuri din cartea lui Ianoș Țurcanu „Fapte bune să aduni”. Ei și-au amintit și de alte poezii, scrise de acest îndrăgit poet. Cartea „Fapte bune să aduni” i-a impresionat mult. Faptele eroilor din poezii au fost scoase în evidiență, discutate. Copii i-au petrecut pe bibliotecari până la poarta grădiniței. Ei spun că sunt mulțumiți de vizitele lor și că îi vor aștepta cât de curând. Micuților le plac lecturile. Ei sunt ascultători fideli ai Bibliotecii „Ovidius”, iar când vor crește, vor fi și utilizatori activi.

Federico Garcia Lorca asasinat în Războiul Civil din Spania

Semne de carte și biblioteci

 

Când Războil Civil izbucnise în Spania,  García Lorca  refuză să se refugieze în Columbia sau în Mexic. Ambasadorii acestor state îi oferiseră acest ajutor, deoarece intuiseră că poetul ar putea deveni victima unui atentat, pentru că era un funcționar înalt în cadrul Republicii. Poetul însă a refuzat acele oferte și a ales să-și petreacă vara în casa sa din Granada.

În acele momente critice din punct de vedere politic, cineva l-a întrebat în privința orientării sale politice, iar el a răspuns că se simte în același timp catolic, comunist, anarhist, libertarian, tradiționalist și monarhist; de altfel nici nu s-a afiliat vreunei formațiuni politice și nici nu s-a distanțat de vreunul dintre prietenii săi din motive de preferințe politice. El se simțea, după cum a declarat pentru ziarul „Sol” din Madrid, cu puțin timp înainte de a fi asasinat, „în mod integral spaniol”.

„Eu sunt în mod integral spaniol și ar fi imposibil pentru mine să trăiesc dincolo de hotare; dar îl urăsc pe cel care este spaniol doar de dragul de a fi spaniol, eu sunt fratele tuturor și îl detest pe omul care se sacrifică pentru o idee naționalistă, abstractă, din simplul motiv că își iubește țara cu o legătură la ochi. Mă simt mai apropiat de chinezul bun decât de spaniolul rău. Cânt Spania și o simt până în măduva oaselor, dar înainte de asta sunt cetățean al lumii și frate cu toată lumea. În nici un caz nu cred în granițele politice.”

În urma unui denunț anonim, pe 16 august 1936 Lorca a fost arestat pe când se afla în casa unui amic, poetul Luis Rosales. Acesta a obținut din partea autorităților naționaliste promisiunea că Lorca va fi pus în libertate „si no existía denuncia en su contra”, dacă nu va exista nici un denunț împotriva sa. Acest denunț a venit din partea unor moșieri care priveau cu ochi răi ideile progresiste ale tatălui lui Lorca. Ordinul de execuție a fost dat de guvernatorul civil al Granadei, Jose Valdés Guzmán, și în zorii zilei de 19 august 1936, Federico García Lorca a fost asasinat între Víznar și Alfacar. Cadavrul său încă zace undeva, într-o groapă comună.

August

August.
Potrivnice - amurguri
de piersici și zahăr, 
soarele-n după-amiază
ca un sâmbur de fructă.

Porumbu-și păstrează întreg
surâsu-i galben și aspru.

August.
Copiii mănâncă
pâine neagra cu lună bogată. 

În această zi, inima lui Balzac a încetat să-și servească stăpânul

Semne de carte și biblioteci 

Celebrul romancier francez Onore de Baszac moare la 18 august 1850, acum 164 de ani. Cauza decesului - boala de inimă, complicată în faza terminală, cu hidropizie și gangrenă, cauzată de artrită. Suflarea și-a dat în casă de pe strada Fortunee, numărul 14 (în prezent, strada Balzac) din Paris și a fost înmormântat la Cimitirul Pore-Lachaise. Scriitorul a suportat greu inactivitatea la care îl condamnă boala: „Opt zile de febră. Aș fi avut timp să mai scriu o carte”. Creator a mai bine de 3000 de personaje, pe care le „îngropa”, de obicei, în cimitirul Pore-Lachaise - era în asemenea măsură pasionat de opera sa, încât, aflându-se în agonie, decedând, îl chema pe doctorul din „Comedia umană” : „Bianchon! Chemați-l pe Bianchon...Numai Bianchon m-ar putea salva”. După ce muri, un moderator pe nume Marminia veni să-i facă mulajul mâinii și adresă factura ”domnei Balsaque”. (Isabel Bricard)

Apropo, de nume. Pe tata scriitorului îl chema Bernard-Francois Balssa. I se mai zicea uneori Balssa sau Balzac, dar neoficial.

P.S. Operele lui Balzac atât în limba română cât și în limba franceză le puteți găsi pe rafturile bibliotecii „Ovidius”.  (I.B.)

„Miracolul” verii

Dispoziția este de vacanță, adică mai lejeră, liberă. Și totuși,  „Miracolul” rămâne miracol. Nina Bejan a simțit această dispoziție și a propus fiecărui „miraculos” să confecționeze individual, cine ce preferă.  Daria a confecționat o brățară,    Mihaela   a făcut un copăcel cu floricele, Valentina  a fost preocupată de o pereche de cercei, Ana-Maria a hotărât să modeleze un iepuraș. Iar Savatie și Ionel au meșterit niște animăluțe. Fiecare ocupat individual, dar sub supravegherea și sfaturile Ninei Bejan. Bucuroși de realizări, tinerii au părăsit atelierul, având asupra lor câte o „bijuterie”.

Stropi de candoare în frumoasele poveşti de dragoste…

 Rice, Luanne. Un albastru infinit / Luanne Rice ; trad. : Anca Cristine Ilie. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2013. – 267 p. – ISBN 978-606-8481-87-6

Cu ani în urmă, Lyra Davis lăsa în urmă o lume de bogăţie şi privilegii, precum şi pe cei care îi iubea cel mai mult în lume, incapabilă să împace aşteptările familiei sale cu năzuinţele propriei inimi sălbatice. Acum duce o existenţă liniştită pe insula Capri, învăţând să se bucure cu adevărat de viaţă alături de bărbatul pe care îl consideră sufletul pereche.

Fiica ei, Pell, acum la vârsta de 16 ani, şi sora ei mai mică, Lucy, încă îi duc dorul mamei care le-a părăsit când erau copii. Pell crede că ştie motivele pentru care Lyra le-a abandonat, şi după moartea tatălui lor, va traversa lumea ca să o găsească pe mama pe care şi-o aminteşte şi să afle adevărul adânc ascuns, pe care Lyra nu a putut să le dezvăluie până acum.

Un albastru infinit este o poveste de dragoste, familie şi prietenie în vieţile a două femei care se reîntîlnesc în locul unde încep visurile – şi unde se pot împlini în cele din urmă.

 Rice, Luanne. Barca de argint / Lianne Rice ; trad. : Anca Cristine Ilie. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2012. – 299 p. –ISBN 978-606-600-896-9

Darrah McCarthy le aşteaptă pe surorile ei, Deila şi Rory, pentru o ultimă rugăciune pe insula Marthas Vineyard, la casa familiei, înainte ca aceasta să fie vândută. Îndepărtându-se de propriul mediu familiar, fiecare dintre surori ajunge să-şi vadă cu alţi ochi viaţa, relaţiile sentimentale şi legătura cu trecutul. Inevitabil, amintirile despre mamă, bunică şi mai ales tatăl lor – un irlandez care a plecat în ţara natală când Darrah avea doisprezece ani pentru a dovedi  existenţa unei moşteniri ancestrale şi nu sa mai întors – scot la iveală întrebări rămase fără răspuns şi încep să destrame mitul familiei lor, iar descoperirea unor scrisori vechi de dragoste le face pe cele trei surori să pornească în căutarea adevărului în Irlanda.

Lilianne Rice reuşeşte să surprindă în Barca de argint esenţa familiei în toată complexitatea ei imperfectă şi modul în care fiecare dintre cele trei femei atât de diferite reuşeşte să facă faţă pierderii şi complicaţiilor dragostei.

 Quick, Amanda. Scandal / Amanda Quick  ; trad. : Graal Soft. –Bucureşti : Litera, 2012. – 315 p. – ISBN 978-606-21-0081-0

După ce reputaţia îi este ruinată pentru totdeauna de o faptă nechibzuită din tinereţe, încântătoarea Emily Farington se resemnează cu gândul că o să rămână pentru totdeauna singură – până când, implicându-se într-un schimb neobişnuit de scrisori, se îndrăgosteşte nebuneşte. Sensibil, inteligent şi cu o minte sclipitoare, nobilul ei corespondent pare să fie întruchiparea a tot ceea ce Emily a visat să găsească într-un bărbat. Dar Simion Augustus Traherne, misteriosul conte de Blade nu este deloc ceea ce pare.

Mânat de pasiuni întunecate şi clocotitoare şi de un secret tragic adânc îngropat în sufletul lui, Blade are toată Londra la piciore, dar nu şi pe Emily... niciodată pe Emily. Căci, chiar dacă ea cade pradă farmecului seducător al contelui, cunoaşte totodată şi motivul adevărat din spatele interesului său sentimental. Şi mai ştie că trebuie să ajungă la inima acestui bărbat plin de contraste înainte ca trecutul lor să distrugă singura iubire pe care a cunoscut-o vreodată.

 McCullough, Colleen. Pasărea spin / Colleen McCuough ; trad. : Nistor Gicuţa. – Bucureşti : Orizonturi, 2012. – 664 p. – ISBN 978-973-736-165-3

După aproape patru decenii de la lansare, Pasărea Spin – tulburătoarea poveste a unei iubiri interzise, continuă să fascineze milioane de cititori din întreaga lume.
Titlul cărţii i-a fost inspirat autoarei de mitul unei păsări ce cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât altă vietate din lume. Din momentul în care părăseşte cuibul pleacă în căutarea unui copac cu spini şi nu îşi află odihnă până nu îl găseşte. Apoi cântând printre ramurile lui ea se aruncă în spinul cel mai lung şi mai ascuţit.

În îmbrăţişarea morţii, îşi învinge propria agonie, scoţând un tril ce le depăşeşte pe celelalte priveghetori şi ciocârlii la un loc. Un cântec ca tribut al existenţei sale.

Asemenea păsării spin, tânăra Meghie Cleary şi preotul Ralph de Bricassart se aruncă în mod conştient în vârful spinului, suferind cele mai crunte dureri de dragul cântecului care se numeşte iubire.

O capodoperă literară ce a dobândit aureola unei legende.

 Goodwin, Daisy. Ultima mea ducesă / Daisy Goodwin ; trad. : Graal Soft. – Bucureşti : Litera, 2012. – 392 p. – ISBN 978-606-93319-2-7

Cora Cash, cea mai bogată moştenitoare din America anilor 1890, a fost crescută cu convingerea că banii îi vor deschide toate uşile. Însă când dominatoarea mamă o duce în Anglia pentru a-şi găsi un soţ cu sânge nobil, Cora este şocată de primirea de care are parte. Înalta societate engleză pare indiferentă la frumuseţea şi bogăţia ei, şi mult mai preocupată de jocurile de culise, de intrigi şi de bârfe..

Îndrăgostindu-se de un bărbat pe care abia îl cunoaşte, Cora se trezeşte brusc ducesă de Wareham, măritată cu Ivo, cel mai dorit burlac din Anglia. Şi totuşi nimic nu este cum pare la prima vedere: Ivo este secretos, iar lumea în care intră Cora este plină de capcane şi trădări. Şi astfel, tânăra ducesă află că aici banii nu pot cumpăra orice, că jocul pe care  îl joacă nu este unul pe care să-l înţeleagă în totalitate şi că fericirea ei viitore poate fi preţul plătit pentru orice pas greşit.

 Jonsson, Ulrika. Suflete regăsite / Ulrika Jonsson ; trad. : Andeea Nastase. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2012. – 264 p. ISBN 978-606-21-0026-1

Când soţul lui Myrtle, moare subit în drum spre serviciu, lumea pare să se oprească în jurul ei. Cu toate astea însă, Myrtle şi-a petrecut toţi anii de căsnicie sub o calotă de gheaţă din punct de vedere emoţional. Fiicele ei sunt o enigmă pentru ea – una este irascibilă şi agresivă iar cealaltă ascunde cu înverşunare un secret. În plus, atitudinea distantă a lui Austin a împiedicat-o pe Myrtle să lege prietenii. Atunci de ce nu se simte eliberată? Cum îşi poate continua viaţa o văduvă nesigură pe locul ei în lume?

Myrtle nu poate merge mai departe până nu-şi înfruntă propriul ei trecut şi nu recunoaşte motivele pentru care i-a arătat lui Austin un asemenea devotament. Adevărul trebuie să iasă la lumină, chiar dacă, pentru ea şi fiicele ei, consecinţele ar putea fi devastatoare...

 Jio, Sarah. Anotimpul regăsirii / Sarah Jio ; trad. : Adriana Duţă. – Bucureşti : Litera, 2012.– 250 p. – ISBN 978-606- 600-985-5

Până să împlinească douăzeci de ani, Emily Wilson avea lumea la piciore: scrisese un roman care avusese un succes uriaş, se măritase cu bărbatul visurilor şi părea să fi tras lozul câştigător spre o viaţă ca în poveşti.

Însă zece ani mai târziu, roata norocului se învârtise pentru ea: bestsellerul scris a rămas singura realitate literară, iar soţul a părăsit-o pentru altă femeie. Aşa că, atunci când Bee, mătuşa mamei sale, aflând de divorţul dureros prin care trece o invită să petreacă o lună pe insula Bainbridge, Emily vede ocazie ideală de a fugi de problemele cotidiene, de a revedea locurile îndrăgite din copilărie şi de a face cercetări pentru noua sa carte. Întâmplător, ea descoperă un jurnal din 1943 care ascunde o fascinantă poveste de dragoste şi care se dovedeşte a avea un impact uluitor asupra propriei vieţi.

 Golon, Anne. Angelica. Logodnica vândută  / Anne Golon ; trad. : Aurelia Ulici. – Bucureşti : Litera, 2012.– 250 p. – ISBN 978-606-93314-0-8

1654. Angelica de Sance, acum în vârstă de şaptesprezece ani, îşi lasă în urmă familia şi ţinuturile natale pentru a porni în lunga călătorie spre Touluse, unde o aşteaptă contele Joffrey de Peyrac. La Touluse, în ciuda bogăţiei şi frumuseţei locurilor Angelica se simte deznădăjduită. Cum va trăi tot restul vieţii alături de un soţ care o înspăimântă?

Pe când întregul regat se pregăteşte să întâmpine cu bucurie vestea cununiei lui Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei, Angelica descoperă cu uimire contrastul din ţinuturile însorite ale sudului Franţei, unde pasiunile religioase se împletesc cu petrecerile fastuoase care se ţin lanţ în palatul contelui de Peyrac....

Steel, Danielle. Hotel Vendome / Danielle Steel ; trad. : Alexandru Macovescu. – Bucureşti : Litera, 2012. – 284 p. – ISBN 978-606-21-0079-7

Hugues Martin, un tânăr și ambiţios hotelier, vede în vechiul şi dărăpănatul hotel Vendome ceea ce nimeni altcineva nu vede – un adevărat diamant neşlefuit, ascuns pe o străduţă liniştită din Manhattan – iar eforturile uriaşe pe care le depune pentru restaurarea lui sunt în final răsplătite. Hotelul îşi recapătă eleganţa şi strălucirea de altădată, devenind un refugiu newyorkez pentru celebrităţi şi oameni bogaţi, şi totodată căminul perfect pentru soţia şi fiica lui de patru ani. Când însă soţia îl părăseşte el face tot posibilul de a fi un tată desăvârşit pentru fiica sa, Heloise. Anii trec, aducând pentru Hugues o nouă dragoste, iar pentru Heloise un univers plin de mistere, drame şi bucurii neaşteptate, presărat de provocări, crize şi celebrări care transformă în magie fiecare zi. 

Putney, Mary Jo. Dansul pasiunii / Mary Jo Putney ; trad. : Ruxanda Târcă. –Bucureşti : Litera, 2012. – 420 p. – ISBN 978-606-600-865-5

Asemenea tizului său, Lucifer, lordul Strathmore este renumit pentru frumuseţea sa nepământească şi inteligenţa diabolică.  Un eveniment tragic din trecut l-a determinat să-şi folosească înzestrările excepţionale pentru a-şi ocroti ţara de inamicii invizibili, şi se achită de misiune la perfecţie – până ce întâlneşte o femeie misterioasă cu aptitudini comparabile în materie de înşelătorie.

Fără a-şi putea acorda o încredere deplină, dar incapabili să se despartă, cei doi îşi unesc forţele pentru a cerceta dedesubturile înaltei societăţi londoneze. Însă nici măcar doi maeştri în arta mistificării nu pot scăpa din capcana senzuală a pasiunii – sau dintr-o iubire imposibilă, mai preţioasă decât viaţa însăşi...

Un trolleybook şi pe arşiţă este binevenit

La 13 august iarăşi am schimbat traseul spre Parcul Valea Trandafirilor. La 11.00 echipa de la Biblioteca „Ovidius” a deschis uşile Trolleybook-ului. Doi micuţi din cartier deja ne aşteptau (se vede că sunt vizitatori permanenţi). Am scos masa rotundă şi scaunele afară, plasându-le într-un loc umbros, fiindcă soarele de dimineaţă îşi aprinsese cuptorul. Apoi am instalat o tablă de scris, am organizat o bogată expoziţie de cărţi şi reviste la tema „Câinele, un prieten devotat”. Au fost nelipsite şi revistele „Dog magazin” care fac parte din colectia de ediții periodice a bibliotecii. Câţiva părinţi, fiindcă trebuiau să meargă la serviciu, și-au adus copiii, lăsându-i în seama bibliotecarelor. Între timp s-au apropiat şi primii copii şi a început Ora de lectură „Câinele, noblețe și fidelitate”. Dar, mai întâi de a citi, s-au  jucat în „Albinuţa”, joc tradiţional de a face cunoştinţă, practicat de mai mult timp la „Ovidius”. Apoi au trecut la ghicitori.   

 Rând pe rând, copiii spărgeau câte un balon, în care găseau câte un os (de hârtie, bineînţeles) pe care era scrisă o ghicitoare despre câine. Bibliotecara Victoria Cebanu le-a povestit despre câine în toate amănuntele: părţile corpului; foloasele pe care le aduce; unde trăieşte; cum este îngrijit; câinii de rasă şi cei maidanezi etc. Apoi a urmat povestirea „Câinele şi vrabia” din cartea „Poveştile bunicuţei mele”, scrisă de Silvia Kerim şi discutarea conţinutului. După discuție participnților li s-a propus jocul cognitiv „Cunoaște-ți patrupedul?”. Pentru a se relaxa de căldura insuportabilă copii au fost antrenați în  jocul  dinamic „Câinele cel ciufulit” care  i-a amuzat şi înviorat.

Pentru ai fi mai atractivi și a nu-i plictisi pe copii a fost organizat jocul cognitiv „Care este cel mai bun drum al cânelui spre vizuina vulpei”. Şi dacă la 16 iunie am avut oaspeţi de la Bucureşti, la 13 august s-a apropiat de noi o fetiţă de 10 ani din Irlanda. Se îmbujorase de căldură şi vorbea doar în engleză. Îi plăcuse mult trollebook-ul nostru şi copiii, dar nu putea să suporte căldura toridă din Patria părinţilor săi. După masă copiii au revenit la distracţii. Le plăcuse jocul interactiv „În drum spre casă”, coordonat de Dana Ciobanu. Iar pe la Ora Poveştilor au venit copiii de la Centrul comunitar „Flacăra”. Am citit împreună  „Povestea unui câine” din cartea „Micii prieteni”, au ghicit ghicitori, s-au interesat de bibliotecă și activitățile ei, au recitat versuri şi au cântat.

Apropo, proiectul nostru are priză la copii şi părinţi, deaceea conducerea Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” a luat o decizie comună cu Primăria Chişinău să prelungească activitatea Trolleybook-ului încă cu o lună, adică până la finele lunii septembrie. Cei care nu au reusit să viziteze Trollebook-ul sunt așteptați de marți până duminică între orele 11.00-18.00.