Veșnicia s-a născut la sat sau Vornicel la nunta badei de Victor Dumbrăveanu

Veșnicia s-a născut la sat. Acest aforism al lui Lucian Blaga este foarte sugestiv in contextul in care Victor Dumbrăveanu ne introduce în viața efervescentă a unui sat de lînga Răut, Alunelul, acolo unde găsești oameni curați la suflet. Satul reprezintă tot ceea ce simțim noi, iubim, iertăm, suferim. Aici timpul s-a oprit în loc, n-are puterea să șteargă amintirea strămoșilor noștri, a tradițiilor noastre. E locul unde dragostea e vie și credința neclintită. Victor Dumbrăveanu este un patrunzător al sufletului copilului. Pătrunde ușor în psihologia copiilor, vorbindu-ne mereu din interiorul ei, oferindu-ne lecții de curaj, cinste, prietenie, respect și adevăr. Împreună cu autorul ne întoarcem la acea lume de basm, copilăria, o lume luminoasă, blajină, apelînd la o descriere foarte amănunțită a gîndurilor lui Onuț, personajul principal al cărții. Scriitorul francez, Marcel Proust, cuprindea copilăria într-un singur biscuit Madeleine, prăjitura cu nume de fată care-i trezește amintiri din copilărie, amintiri pe care le imortalizează mai tîrziu în În căutarea timpului pierdut. Dumbrăveanu ne trezește amintiri din copilărie prin bucatele tradiționale, fiind și preferatele lui Onuț, legendarele plăcinte și colțunași ai Lelei Natalia, mama lui Fănel. Astfel ne transpune intr-o lume pe care am trăit-o ieri și pe care o chemăm nostalgic în sufletele noastre cu toată ființa, așa cum o face Mihai Eminescu in poezia O, Rămâi... Simt și acum gustul bucatelor  desăvîrșite ale bucătăresei din Peștera... Prin prezentarea imaginii învățatorului în cartea Vornicel la nunta badei, autorul își exprimă recunoștința față de acel care te definește ca om. Învățătorul apare, ca un sfînt dintr-o icoană veche, cu chip blajin, cu ochi limpezi, de lacrimi si lumină, amintindu-ne de poezia Dascălul de O. Goga. Este imaginea învățătorului de altădată care transmitea acele stări de spirit esențiale pentru formarea unei personalități integre.

E o carte de suflet, de aceea îndemn pe toți părinții împreună cu copiii lor să citească această carte minunată. Să nu lăsăm să se aștearnă praful pe această poveste în care ne regăsim fiecare dintre noi. E de responsabilitatea noastră să schimbăm destinul cărții, e tot ce-avem mai sfînt...!

Lilia Don-Ciobanu, cititor al Bibliotecii.