PREZENTARE DE CARTE

GRIGORE VIERU - POETUL NĂSCUT DE MIRESMELE ŞI DURERILE PĂMÂNTULUI SĂU
(14 februarie 1935 - 18 ianuarie 2009)
Creaţia lui Grigore Vieru se regăseşte din plin în colecţiile bibliotecii „Ovidius”, astfel în ziua de naştere a poetului am realizat o succintă trecere în revistă a operelor cât şi a ediţiilor în care se reflectă referinţe, evocări, omagii aduse poetului.
În atenţia publicului a fost propusă prezentarea detaliată a unor ediţii mai noi intrate în colecţia bibliotecii. În volumul „Lumina de taină” sunt reunite pagini alese din creaţia poetului, grupate tematic: Cântece pentru mama ; Cântări pentru ţară şi pământ ; Cântece de iubire; O, neamule, tu. Cititorul poate afla din capitolul „Mărturisiri” gândurile poetului, devenite deja aforisme, cât şi momente din viaţa sa expuse în cadrul unor interviuri. Ediţia este superbă şi prin faptul că a alăturat un CD cu versurile poetului. Astfel cei prezenţi în sala bibliotecii au avut posibilitatea de a-i auzi vocea caldă, mângâioasă, dar şi cu o fermitate inedită.Mai apoi publicul a fost impresionat de lectura versurilor incluse în volumul „101 poeme” , apărut în colecţia „IDEAL” ctitorită de Asociaţia Culturală „Ideal” (Chişinău) şi Asociaţia Culturală „Apollon” (Bucureşti), aflat la ediţia a doua deja.

Tot mai mult se traduce opera poetului în alte limbi, muzicalitatea aparte a versurilor sale păstrându-se intactă. Acest fapt a fost dovedit de dl profesor universitar Ion Mărgineanu, care a citit versurile poetului traduse de el în limba germană, publicate în volumul ”Grigore Vieru. Cele mai frumoase poezii” (editura Bons Offices, 2010). Şi într-adevăr, după cum a menţionat dl profesor, se poate sensibiliza care este poezia tradusă după ritmul versului, ritm deosebit şi inedit al versurilor poetului Grigore Vieru.


DESPRE FERICIRE

Sunt fericit
Că n-am cântat păunii -
Cântat-am mărul înflorit:
Cel ruşinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvaţă
De unde vine,
Când s-a fost născut
Şi malul sfredelit
De ţipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sun fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pământul
(Ori poate-mi încălzii
Mormântul?!),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Şi jumătate-n apă.
Sunt fericit
C-aud cum sună-n faţă,
Prea tainic şi integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Şi că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Şi-n lacrima de lut -
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt feriicit
Că n-am cântat păunii.