Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 61-63). București 1899

Cămașă

1. Cămeșă de socră fără de mânici și fără de gură.

Se dzice de o trebă făcută de mântuelă, fără tragere de inimă, ne-isprăvită.

2. Până va eși cui-va cămașa prin ismene (A. Pann).

Se dzice pentru cei cari beu până se îmbată.

3. Par'că am uscat cămeși la acelaș sore.

a) A trăi împreună, a ave aceleași interese.

b) A se înrudi.

4. O făcut cămeșa ismene.

a) Și-a greșit planul, n'a isbutit într'o trebă.

b) A ajuns din cal, măgar.

5. Îl strînge cămașa.

Nu pote să facă sau să spunî ce-va din mai multe pricini.

6. A'și rupe cămașa (cămeșa).

A ave un mare necaz. Se dzice de cei ciudoși.

7. Ca pe mâneca cămeșei.

Adică forte ușor.

8. S'a uitat pe gura cămeșii.

Adică îi merge reu.