Cum să citești cel puțin o carte pe lună, dacă n-ai timp

Principalul motiv al faptului că oamenii nu mai pun mâna pe o carte decât așa, la cine știe ce interval de timp când deja începi să-ți dai cu subiectul în predicat, iar pe imaginație s-a pus praf și s-au format câteva pânze de păianjen groase, este TIMPUL.

Și, într-adevăr, de multe ori timpul (de fapt, timpul care ne rămâne liber) ne împiedică să mai deschidem câte un titlu nou. Mi s-a întâmplat și mie să am nenumărate perioade în care să nu răsfoiesc nici măcar două pagini dintr-un roman într-o lună întreagă. Și e teribil, mai ales după ce trece luna respectivă, pentru că dacă nu citesc ceva, atunci când trag linie, am senzația că au trecut patru săptămâni și ceva degeaba, oricâte alte reușite aș fi avut. Dacă nu am o poveste nouă, o imagine nouă, o stare desprinsă din nu știu ce scenă, câteva versuri chiar, o idee de ronțăit la o vorbă sau o cafea, viața e pustiu.

Și, bine, probabil că mă simt și mai vinovat din cauza faptului că sunt înconjurat numai de cititori înrăiți. Lucrez la o editură unde sunt înconjurat de titluri, oamenii cu care „împart” timpul la job sunt cititori / scriitori, mama are un reader pe care citește vreo două cărți pe zi, oamenii cu care ies sau doar mă întâlnesc întâmplător în diverse cercuri sunt cititori, ca să nu mai zic de întreaga echipă a Hyperei, care devorează titlu după titlu, pentru materiale noi pe site.

Așa că într-o zi, într-una dintr-aceea când pierdeam timpul plângându-mă că nu am timp să citesc și nici cheful nu mă trăgea prea tare spre noptiera unde ședeau două romane noi (care se anunță a fi foarte interesante), mi-a venit o idee. M-am uitat la dată – era 5 sau 6 mai.

N-am chef să citesc, recunosc, mi-am zis, aș face orice altceva, dar o să citesc astăzi atâtea pagini cât e cifra zilei. Nici mai mult, nici mai puțin. E cinci mai, atunci să iau o carte, oricare, și să citesc cinci pagini. Iar mâine șase. Iar poimâine șapte.

Iar într-o lună, am făcut eu un calcul scurt, în ritmul ăsta citesc 444 de pagini, oricum ar fi (și niciunul dintre cele două romane nu avea peste 400 de pagini, deci mi-ar ajunge de mai bine de-o carte).

Iar cheful de citit mi-a (re)venit imediat. După ce am terminat cele cinci pagini din cea de-a cincea zi a lunii, am intrat în poveste și am mai băgat vreo 20. Bonus. A doua zi am continuat cu planul și am citit șase pagini. Bonus vreo 20 – 30. A treia zi șapte. Și bonusul s-a tot mărit.

Dar am pornit și pornesc mereu de la ideea, mai ales dacă nu am „timp” sau „chef”, că îmi voi face această minimă normă, ca un exercițiu. Ca să nu treacă o lună fără măcar o carte.

Acest exercițiu, dacă ai probleme cu timpul, îți va reda timpul de citit. Gândește-te că cea mai „lungă” lectură de care vei avea parte va fi de 31 de pagini, iar dacă asta ți se pare mult (pentru timpul tău prețios, desigur), recuperezi în prima săptămâna a lunii „timpul” pierdut. Într-o zi cu o pagină. În alta cu două. Și tot așa.

Acum tot ce ai de făcut e să găsești alt motiv pentru care nu ai pus mâna pe-o carte în ultima lună. P-ăsta l-am rezolvat.

Sursa: Hyperliteratura.ro