Se spune că nimeni nu se poate numi
fericit înainte de moarte, până nu și-a primit cinstirea din urmă
(Ovidius)
După Sfintele
Paști, sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos, Cel care a suferit pentru a ne
mântui pe noi de suferințe, vine Paștile Blajinilor. E o zi deosebită pentru
creștini, ziua când ne apropiem cu sufletul de cei dragi, plecați în Împărăția
Cerului. Este ziua când venim la țărâna veșniciei pentru a o stropi cu lacrimi
de mare dor. Între lumea noastră și lumea celor plecați se întind punți din
amintiri. Cimitirile își îmbracă vișinii în strai alb îngeresc, se aprind
lumânări în plină zi pentru a ne vedea cu cei care nu mai au chip și înfățișare.
Veniți la
mormintele bunelor mame, al tăcutului și truditului tată, la frați și surori
care nu au avut parte de mai multe zile, la blânzii bunei cu pletele albe ca vișinii
în floare, la rude, prieteni, oameni pe care i-ați cunoscut în viață. Bucurații
cu dragostea voastră. Lăsați pentru o zi treburile lumești și apropiați-vă cu
sufletul de cele sfinte. Veniți și vă rugați la cer pentru sufletele lor, ca să
le fie iertate păcatele și să le aibă odihna veșnică în pază. Să ne pocăim și
noi pentru faptele nedemne, făcute din nesăbuință.
Hristos a
înviat pentru a salva sufletele celor intrați în veșnicie. Cinstiți-le
amintirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu