Alexandru Macedonski, poietul care a iubit la nebunie rozele

Oglinzi obscure

În martie 1920, poetul Alexandru Macedonschi  este pensionat din slujba pe care o deținuse cu largi intermitențe la Comisia Monumentelor Istorice, dar în urma protestului scriitorilor bucureșteni publicat în Presa Capitalei la 18 martie, ministerul revine asupra deciziei.

Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, la ora 3 după amiază, cerând roze, iar fiul său Nikita negăsind trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum de trandafiri. Scena morții a fost povestită de fiul său Nikita într-o scrisoare adresată lui Alexandru T. Stamatiad, în anul 1936. La 27 noiembrie 1920 este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Din colecția bibliotecii noastre: Versuri și proză (București, 1969); Cartea de aur (București, 1975); Poezii (Cluj, 1981); Cartea de aur (București, 1986); Versuri și proză (București, 1987);M-am uitat la fericiți...(Chișinău, 1991); Thalassa (București, 1993); Versuri (Chișinău, 1999).