Proverbele românilor

Din cartea „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, volumul III, București, 1889

Beț

1.A da la om fără beț.

A fi îndrăzneț, obraznic.

2 Caută a beț.                                           

Caută bătae.  Se dzice pentru celi ne-astîmpărați, cari nu se portă cum ar trebui.

3. A sta de beț cu cine-va.

Se ține mereu de cine-va, îl tot urmăreșce ascultându'l și observându'l ori-ce vorbă, ori-ce faptă, ori-ce mișcare.

4. A merge pe beț.                                                                           

A pleca repede dintr'un loc, dar gol pușcă. Se dzice în rîsde cei care'și pune în gând să mergă unde-va, dar nu are mijloce.

5. A vorbi de-a bețul.

Vorbeșce răstit, amenințător.

6. Tronc, ca apa 'n beț

Se dzice la vorbe ne-potrivite.