„Ехали медведи, на велосипеде”

Fiecare-și are o zi, a sa

Kornei Ciukovski s-a născut în ziua de 31 martie 1882 la Sanct - Peterburg, în familia lui Emmanuil Levenson și a țărancei din Poltava, Ecaterina Korneiciukov,  angajată servitoare. Căsătoria lor n-a fost înregistrată oficial, deoarece Emmanuil nu primise creștinismul. Au locuit în orașul de pe Neva trei ani. Ei aveau o fiică Marusia. După apariția celui de al doilea copil, Nicolai, Emmanuil își părăsește familia nelegitimă, căsătorinduse cu o femeie „din cercul său”. Ecaterina își ia copiii și pleacă la Odesa.

Nicolai Korneiciukov  își petrece copilăria în orașele Odesa și Nicikaev. Frecventeză grădinița de copii, apoi învață la gimnaziu, pe care nu-l absolvește din cauza „provenienței, originei”.

Pseudonimul literal al poetului provine de la numele mamei - Korneiciukov, adică Kornei Ciukov+ski. Și copii lui - Nicolai, Lilia, Boris și Maria (Marocika) au avut după revoluție numele Ciukovski și patronimul Korneievici/Korneievna.

Nicolai și Lilia urmează calea tatălu, devenind scriitori.  Maria a decedat de copilă. Kornei Ciukovski i-a dedicat multe poezii pentru copii, dovadă că a iubit-o mult.

Din colecția bibliotecii noastre: „Таракарище" (Москва, 2004); „Таракарище" (Саратов-на-Дону, 2004);"Телефон" (Ростов-на-Дону, 2004); "Краденое солнце" (Дмитров, 2010); "Айболит" (Дмитров, 2010),

"Телефон" (Ростов-на-Дону, 2010).   

În venele lui Nichita Stănescu

Fiecare-și are o zi, a sa

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, în familia unui român și a unei rusoaice.

Taică-său, Nicolae Hristea Stănescu, un țăran prahovian venit în orașul Ploiești, a devenit meșteșugar și cunoscut comerciant, specializându-se în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut  la Voronej, în familia lui Nikita Cereaciuchin, fost fizician și general de armată. Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Costanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.

Aici, în orașul petroliștilor, dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita Stănescu se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931. Românul avea 23 de ani, rusoaica - cu doi ani mai tânără.

Primul lor născut (31 martie 1933)  a fost numit Nichita Hristea, în cinstea ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român.

P.S. Având rădăcini rusești, Nichita Stănescu devine dependent de alcool, mai precis - de vodcă. Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.

Din colecția bibliotecii noastre: „O viziune a sentimentelor” (București, 1964); Poezii (București, 1970); „Respirări” (București, 1982); „Cu viii și cu morții laolaltă” ; „Vorbire de singur zeu” (Chișinău, 1991); „Argotice” (București, 1992); „Leoaică tânără, iubirea” (București, 1995); „11 elegii” (Chișinău 2003); ”Tunelul oranj” (Chișinău, 2004); Opera poetică (Chișinău 2005); Opera poetică (Chișinău, 2007); „Noduri și semne” (București, 2010); „Oase plângând” (București 2011).  

Cântă cucu ca-n poveste

Biblioteca și noi

Iată că am ajuns la ultima poveste programată pentru prima lună de primăvară. Este vorba de povestea „Cucu” din basmele lui Petre Dulfu. Ana și Tatiana au discutat despre păsările pădurilor. Au discutat cum se face o graurniță pentru a da hrană la păsări. Au înștiințat cum să protejăm mai efectiv păsările. Au recitat poezii. Au ghicit ghicitori. Au desenat după subiectul povestei. Au cântat cum...cântă păsările, pregătind teren pentru luna lui Prier. Genericul lunii Aprilie va fi „Povești de pe poteci georgiene” și va începe ciclul cu povestea „De ce nu iese bufnița din pădure?       

Miron Costin, cel care a continuat Letopisețul lui Ureche

File vechi de calendar chișinăuian

Născut la 30 martie, Miron Costin este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni, cunoscător al culturii greco-latine și a limbilor greacă și latină. Ca și înăintașul său, pribegește împreună cu familia în Polonia și va studia la colegiul din Bàr. Îsi construiește o cultură solidă și, când va reveni în Moldova, va scrie Letopisețul de unde l-a lăsat Grigore Ureche. Dacă acesta excela în arta portretului, Miron Costin excelează în arta descrierii. O astfel de descriere apare în cronică atunci când cronicarul prezintă o invazie de lăcuste în timp ce mergea înspre colegiu. Susține și el ideile despre etnogeneza și narează implicat comentând, întrebându-se, argumentând. Jumătate de cronică prezintă elemente trăite de cronicar. A avut o viață grea, zbuciumată pentru că în cei 65 de ani de viață s-au perindat 22 de domnii. Moare decapitat de Constantin Cantemir fiind acuzat de uneltiri impotriva domniei.

        Pentru că nu a avut timp în cronica sa să voarbească despre primul descălecat, va scrie o operă aparte intitulată "De neamul moldovenilor din ce tară au ieșit strămoșii lor". Este o operă în care cronicarul, dintr-un adânc sentiment de patriotism se va ridica cu argumente puternice împotriva celor trei copiști ai cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobilă a neamului nostru, afirmând că românii s-ar trage din "tâlharii aduși de Traian de la Roma". De o deosebită importanță este "Predoslovia" așezată în fruntea acestei lucrări. Această prefață este defapt o mărturie dramatică a unui cărturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse acestui neam. Texul capătă caracter polemic și pe alocuri accente pamfletare. Această scriere, pornită din sentimente nobile, reprezintă defapt zbuciumul unei conștiințe care cunoaște indoiala, teama, mâhnirea și durerea, admirația, indignare si disprețul. Și el își asuma responsabilitatea celor scrise știind că va fi judecat de posteritate.

        Pe langă cele două opere, a mai scris și un număr însemnat de lucrări istorice și poeme în limba română si polonă.

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Opere (București, 1958); „Литописецул Цэрий Молдовей де ла Арон-Водэ ынкоаче" (Кишинэу,1972); „Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor” (București, 1984); Опере (Кишинэу, 1989).

La 30 martie 1899 debutează Bacovia

Zile însemnate

 La 30 martie 1899,George Bacovia debutează în revista "Literatorul" din București cu poezia "Și toate", sub semnătura V. George. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în același an, 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu".. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură".

Şi toate

Şi toate se re-ntorc din drumul lor,
Şi mândră primăvara vine,
Cu soare blând, cu nopţi albastre Fermecătoare şi senine.

Dar fără ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mă îndeamnă?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă!