Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

luni, 29 februarie 2016

Ultimele cuvinte: „Cu bine şi sănătate, şi de acum într-o mie de ani bejănie!”



Oglinzi obscure

Reuniunile Cercului au fost suspendate la începutul verii, o dată cu intrarea în vacanţă. Jean Boutiere spune că de atunci crizele deveneau din ce în ce mai dese, repetîndu-se de două ori şi de trei ori pe zi. „Cu toate acestea, bolnavul nu-şi pierdu curajul: „era tot vesel şi guraliv”; părea însă obosit şi slab: faţa îi devenea pămîntie, ochii nu mai aveau strălucirea de altă dată; cînd povestea ceva, părea că ideile îi sînt mai puţin limpezi, iar vorba mai puţin sprintenă”. În 1889, ultimul an al vieţii, Creangă a suferit enorm după pierderea celui mai iubit prieten, Eminescu.
„Pe la jumătatea lunii decembrie, cu două săptămîni înainte de moarte Creangă nu părea tare bolnav; era gata de glume ca totdeauna, şi-i povesti d-lui I. S. Ionescu, care venise să-l viziteze, anecdota Calicul de la Talapari. În ziua în care prietenii îl văzură pentru ultima dată, i-a condus pînă la poarta grădiniţii şi le-a spus, cu obişnuita-i bună dispoziţie: „Cu bine şi sănătate, şi de acum într-o mie de ani bejănie!”
Creangă a murit în ultima zi a anului 1889, pe 31 decembrie (12 ianuarie, stil nou), la ora unu după amiază. Avea doar 53 de ani. Nu a murit în bojdeuca lui, ci la fratele lui Zahei, la numărul 51 din strada Golia (astăzi strada Cuza Vodă). „Decedat în puterea vîrstei, nu avea trăsăturile răvăşite: „faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă, ca pentru vorbire...pleoapele lăsate în jos, ca pentru a dormi”, citează Jean Boutiere din publicaţia „Neamul românesc literar”.

Florin JBANCA, Adevărul.ro

Sărbătoare la Cenaclul „Eminescu 2000” de la Biblioteca „Ovidius”



Biblioteca și noi
Duminică, 28 februarie, la Biblioteca „Ovidius” a avut loc ședința Cenaclului „Eminescu 2000”, condus de publicista Valentina Butnaru și a Clubului creștin „Lumină lină”, monitorizat de cuviosul părintele Vlad Mihăilă, de la biserica cu hramul „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău, Mitropolia Basarabiei. La această ședință s-a sărbătorit Dragobetele, celebrată în antichitate de romani, odată cu venirea primăverii. Invitații cenaclului au fost membrii Societății „Limba Noastră cea Română”. Au venit să participe reprezentanți din satele Tătărești (Srășeni), Mereni (Anenii-Noi), Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din or. Tiraspol, Raisa Tofan, directoarea Liceului „Ion Inculeț” din s. Vorniceni (Strășeni), poeta Lucreția Bârlădeanu (venită de la Paris), scriitorul și omul de artă Mihai Poiată cu soția, Ala Poiată, colaboratoare la radio; dramaturgul Val Butnaru, clanul familiei Dumbrăvenu (Albina Dumbrăvenu, doctor în filologie, Ion Dumbrăvenu, doctor habilitat, profesor universitar și fiul Dorin cu nepoți Felicia, Tudor și Tudorița). Din familia Văluță au fost prezenți interpreta Diana Văluță, sora ei - Veronica Văluță-Bantaș (profesoară de canto) și soțul Veaceslav Cioinac, profesor de educație fizică.
Ședința a început cu binecuvîntarea părintelui Vlad Mihăilă. Apoi, Valentina Butnaru a făcut o incursiune în evenimentele care ne-au întrunit, prezentând expoziția de grafică a Valentinei Zabulica, expoziția de picturi brodate a Albinei Dumbrăveanu și expoziția de obiecte executate în pănușă a meșterului popular Natalia Cangea (Criuleni).      
Trio „Vatra neamului” - Victoria Ștefăneț, Doina și Ana-Maria Boboc - au interpretat un buchet de șlagăre, care au animat mult ședința cenaclului. Ele au fost îndelung aplaudate de sală. Iar meșterița Natalia Cangea a dăruit fiecărui participant câte un mărțișor, iar interpretelor - dragobete simbolice.
Filmul-spot cu creațiile brodate ale Albinei Dumbrăbenu prezentat și comentat a fost montat în orașul Ecaterinburg. Autoarea a vorbit despre broderia realizată după tabloul lui Albrecht Durer „Mâini”, rebotezat în popor „Mâini rugându-se” sau „Mâini în rugăciuni”.  
Profesorul universitar Tamara Cristei a prezentat cartea de versuri a poetului și omului politic Ion Buzdugan, care deși n-a avut parte de familie a știut ce este dragostea. Dna Cristei a povestit cu mult entuziasm despre poet, recitând poeziile „Sub vraja trecutului”, „Rândunica” etc.
Și a încheiat programul surorile Văluță-Bantaș și Veaceslav Cioinac. Surorile Diana Văluță și Veronica Văluță-Bantaș au interpretat solo și în duet romanțe, jazz, tangouri și alte melodii de suflet. Iar Diana și Veaceslav Cioinac, proaspeți căsătoriți au interpretat o romanță de o frumusețe rară, care a captivat publicul. Chiar dacă dnul Cioinac este profesor de educație fizică și nu are o pregătire muzicală.
Profesoara Nina Bondarenco le-a dăruit cartea de texte „Cântece de suflet”, colectate împreună cu cunoscuta interpretă, Maria Sarabaș.
Sărbătoarea Dragobetelor și-a Primăverii a reușit. Participanții la ședința Cenaclului „Eminescu 2000” s-au odihnit creativ în zi de duminică. 

vineri, 26 februarie 2016

Nopţi albe în bojdeuca din Ţicău

Oglinzi obscure

Un an mai tîrziu, în 1888, a fost aşteptat să ajungă la Humuleşti unde promisese că se va duce, dar nu a mai ajuns „Vom crede că povestitorul, care-şi dădea bine seama de progresele bolii, nu voia să arate la ai săi ravagiile pricinuite. În practică, starea sănătăţii nu-i interzicea orice deplasare, de vreme ce accepta să meargă la reuniunile Cercului literar pe care N. Beldiceanu, profesor la un gimnaziu din Iaşi, A. Gorovei, student la drept, şi alţi cîţiva tineri îl întemeiaseră în acelaşi an, pentru a face concurenţă, pare-se, intelectualilor atraşi de V. Morţun în jurul revistei Contemporanul”.
Povestitorul a legat o relaţie de prietenie strînsă cu tinerii membrii ai Cercului. Deseori, aceştia veneau să petreacă ore bune la bojdeuca din Ţicău în compania lui Creangă. „Cînd era frumos, îl găseau în genere pe bătrînul prieten în cerdacul dindărătul locuinţei: îmbrăcat într-un halat de cameră, cu papuci, cu o tichie pe cap, era lungit pe o saltea, direct pe pămînt, înconjurat de vreo douăsprezece pisici blînde, pe care le striga pe toate după nume; scria, numai dacă boala nu-l necăjea (...). Vizitele se prelungeau adesea pînă noaptea tîrziu; uneori aveau loc discuţii despre probleme serioase, alteori Creangă citea fragmente din Poveşti sau Amintiri şi acele zile erau considerate de vizitatori ca nişte zile de sărbătoare”.


joi, 25 februarie 2016

Ultima poveste pe timp de iarnă




În această miercuri au continuat vizionările ecranizărilor din opera fraților Grimm. Tatiana Revenco a venit la „Ora poveștilor” cu un ghem de ață. Firul textilei l-a trecut prin mâinile participanților, într-un fel, unindu-le. Moderatoarea i-a întrebat pe copii: „Care profesie se asociază cu ața?”. Copiii au răspuns: „de cusătoreasă”, „de croitor”. Astfel, ei au dedus denumirea filmului cu desen animat „Croitorașul cel isteț”, turnat după povestea cu același nume, scrisă de frațiii Grimm. După vizionare, eu au discutat subiectul filmului, l-au comparat cu cel din carte și au analizat faptele eroilor pozitivi și negativi.
Miercurea viitoare urmează un alt generic. E un secret, o taină. Deci, vă așteptăm la ora noastră, să o descoperim, ca pe o poveste intrigantă, plină de peripeții.