Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne, București, 1901(pp 280-283).

LAUDĂ

1.  Lauda vine de la sine.

Adică la cel care merită

2. Cel cu laude mari face ispravă mică.

Pentru cel lăudăros.

3. Lauda aduce pagubă.

 Căci ori-cine se feresce de omul lăudăros

4. Tot cu laude trăesce (Anton Pann)

Pentru cel mândru și lăudăros.

5. Nu te lăuda celui ce te scie.

Căci te cunosce și nu nu'l poți amăgi.

6. Lumea să te laude, câinii lasă să te latre.

Nu lua în semă bîrfelile celor rei și de nimic.

7. Și ciora'și laudă puii.

Căci scie și singur ce are de făcut.

8. Laudă-te, gură, / Că pumnii cură (Anton Pann).

Pentru omenii lăudăroși. Cine se laudă pote să opată reu.

9.  Laudă-te gură, că ești distulă.

Pentru omenii lăudăroși.

Ritualurile zilnice a 13 creatori de geniu

Semne de carte și biblioteci

 6. Vladimir Nabokov

Scriitorul de origine rusă avea niște obiceiuri aparte. Încă din 1950 își scria primele drafturi cu creionul pe bucăți de hartie numerotate și indexate într-un sertar cu dosare. În felul acesta, avea în mintea sa un întreg roman gata alcătuit încă înainte de a-l scrie.

De obicei, scria pasaje întregi, fără legătură unul cu altul, sărind de la un capitol la altul, în orice ordine ar fi vrut. Apoi, rearanja cartonașele, capitolele și, uneori, crea două versiuni ale unei cărți. Sertarul îi servea și pe post de birou.

A început să scrie primul draft la "Lolita" în timpul unei călătorii prin America, lucrând noaptea, pe bancheta din spate a mașinii parcate (singurul loc din țară unde e liniște – spunea el).

După luni întregi de scris cu creionul pe cartonașe, la final le dădea soției sale, Vera, aranjate, iar ea le scria la mașină într-un prim manuscris. Apoi, urmau mai multe runde de retușări, până când ajungea la un manuscris final.

Se trezea la 7 dimineața. Stătea în pat cel puțin o jumătate de oră, timp în care își planifica mental ce urmează să scrie. Apoi, la 8 dimineața, se bărbierea, lua micul dejun, meditație și baie – în această ordine. Lucra până la prânz în biroul lui, după care făcea o plimbare scurtă cu soția sa. Prânzul era la ora 13 după care, de la 13.30, până la 18.30, scria fără pauză. După cină, nu lucra niciodată. Se punea în pat la 9 seara și citea până la 23, după care se chinuia să adoarmă până aproape de ora 1, dimineața. (va urma).

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne, București, 1901(pp 258-280).

LAUDĂ

1. Laudele pe hârtie, iară hulele pre table de aramă se scrie (D. Cantemir).

Căci, din fire, muritorilor acesta este dată, ca binele pre lesne, iară reul cu anevoie, se uită (D. Cantemir).

2. La laudă mare nu merge cu sacul.

3. Lauda de sine pute. (Anton Pann)

4. Lauda de sine pute/ Ca vinul reu din bute.

5. Lauda de sine/ Nu mirose bine.

6. Lauda de sine nu mirose a tămâe.

7. Lauda în față e jumătate ocară.

Căci nu pote fi de cât o lingușire, aretând și prosta părere pe care o avem de cel pre care'l lăudăm într'un mod atât de grosolan.

8.  Lauda nu'i cu bani

a) De aceea unii laudă cu rost și fără rost.

b) Trebue să o meriți și nu o poți cumpera.

Ritualurile zilnice a 13 creatori de geniu

Semne de carte și biblioteci

5.

Serghey Rachmaninoff

In 1933, Rachmaninoff spunea unui reporter:

„Unii pianiști spun că sunt sclavii unui instrument. Dacă eu sunt un sclav, nu pot să spun decât că am un stăpân foarte blând".

Rachmaninoff avea nevoie doar de 2 ore de practică pe zi pentru a se ține în forma maximă. Cu toate astea, atunci când compunea, părea că niciodată nu reușește să găsească atâta timp fără să fie întrerupt cât are nevoie.

De obicei, lucra de la 9 dimineața, până la 12:30. Lua prânzul, apoi se plimba o oră. Exersa 2 ore, lua o scurtă pauză, apoi compunea 4 sau 5 ore. (va urma).

Adio, ghenarule, de poveste

Iată, că s-a scurs și luna lui ghenar. La 27 ianuarie a avut loc ultima oră povestitoare din această lună. Ana Ostașevschi le-a vorbit despre Marele Eminescu. Încă și încă o dată. Noi date, noi interpretări. Ana le-a propus copiilor să expună în scris „Cum îl concepe pe Eminescu”. Impresiile copiilor au fost adunate pe o filă în jurul „Arborelui” lui Aurel David. Apoi, au purces la lectură. Moderatoarea le-a citit participanților povestea „Finul lui Dumnezeu”, din cartea Mihai Eminescu „Frumoasa lumii”. În luna februarie, copiii vor viziona povești cu genericul „Frații care au proiectat căsuța din turtă dulce”. Le dorim micuților vizionare plăcută!