Biblioteca
și noi
Astăzi, sriitorul Ianoș Țurcanu a împărțit
în jumătate perioada de sexagenar! Ce frumos mai sună. Chiar îi stă bine tânărului
poet să fie poreclit „sex-a-genar”.
Ianoș și-a croit calea în viață, mai
întâi practicând medicina pentru cosmonauți. Dar, tot tratându-și pacienții de bolile stelare, singur s-a molipsit de poezie și si-a reprofilat jobul,
devenind un romantic poet, un textier cunoscut și un admirabil bunel al miilor
de copii.
Noi, însă, avem un prilej aparte
să-l felicităm și să-i aducem mulțumiri pentru faptul că suntem aleșii lui. În
acel îndepărtat an 1994, împreună cu Lidia Kulikovki și Elena Butucel a pus
temelia acestei case, una a cărții. Nu înzadar poetul zice „mă simt acasă”,
când vine la Biblioteca „Ovidius” și noi ne simțim neamurile lui. În acești
pereți de casă se simte pulsul inimii lui, suflarea și dragostea de tot ce se
face aici. O dată cu inaugurarea acestui lăcaș, el a fondat și Cenaclul
„Ovidius”, cel mai longeviv cenanclu din Chișinău, care continue și-n prezent
să ne adune în jurul cărții. Cine se poate lăuda cu un asemenea bade? Îi al
nostru, și-l iubim!
Mulți ani, maestre! Multă vigoare și
împliniri!!!
Cu profundă dragoste, nemurelele
tale din soșeaua Hâncești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu