Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

miercuri, 29 ianuarie 2014

Mihai Eminescu ”poetul poveștilor”


În pofida nămeților mari și a ninsorii abundente, astăzi, fiind miercuri, Cristina Voroneanu și-a întâmpinat micuții. Cei mai măricei și-au croit drum spre bibliotecă fără ajutor.  Micuții, însă, și-au chemat în ajutor mămicile, fiindcă nu-și închipuiau cum să lipsească de la ultima poveste eminesciană din această iarnă.  Copiii au recapitulat poveștile citite în această lună și ca să memorizeze  mai bine materialul, Cristina a inițiat un mini concurs. Cea mai originală a fost Andreea Creciun, numindu-l pe Mihai Eminescu ”poetul poveștilor”. Însă, în urma unor totalizări, cele mai multe răspunsuri corecte a expus Cristina Căldare. În baza răspunsurilor ei, copiii au alcătuit un videoclip, care a fost postat pe rețelele de socializare. 
 
Marea Poveste continuă. Ne așteaptă alte comori tăinuite pe rafturile bibliotecii. Fiți Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene. Descoperiți-le povestea... 

luni, 27 ianuarie 2014

Crenguță verde pentru maestrul Filip!


Bunul nostru prieten, maestrul Iulian Filip, a mai făcut o raită peste un an și a uitat să se întoarcă la locul de unde a pornit. Dar, nu-i bai. Sănătate să fie, că de mers, mai mergem noi și doar înainte, cu pas cadențat. Fiindcă avem încă multe de văzut, cu mulți de ne întâlnit, multe de le trăit. Așa că, la mulți ani, maestre, și să ne auzim de bine și-n anul care urmează. Să fiți mereu verde ca crenguța de brad!!!
Echipa bibliotecii ”Ovidius

Jurnalul Bibliotecarului de CRUDU, Dumitru. Recenzie.

Jurnalul Bibliotecarului de CRUDU, Dumitru.  Chișinău: Grafema Libris, 2013. 83 p.
Impresii de lectură
Am citit cu un deosebit interes Jurnalul Bibliotecarului de Dumitru Crudu, participând la prezentarea volumului, lecturând și analizând această carte. Titlul lucrării este sugestiv. Autorul redă prin intermediul Jurnalul Bibliotecarului “agenda” sa personală de serviciu, activitatea de zi cu zi din cadrul Bibliotecii “Ștefan Cel Mare”, unde este angajat. Prin intermediul acestui instrument, Dumitru Crudu ne familiarizează cu domeniul său de activitate, începând cu prima zi de serviciu și până în prezent. Un lucru util pentru noi, colegii, dar și pentru cei din afara sistemului. Astfel, avem posibilitatea de a cunoaște mai în de aproape activitatea acestor instituții cultural-educative. Istorioarele și momente memorabile din viața bibliotecii, care  îl fac pe scriitor să experimenteze,  să observe noi comportamente. Scriitorul pare a fi foarte modest, emotiv, un bun observator etc. Modest îl întâlnim atunci când dialoghează cu grupul țintă, dar totodată un personaj care își dorește să-și atingă cu orice preț scopul primordial: scriitor-cititor; utilizatori permanenți în bibliotecăutilizatorul-lectura. Atitudinea dumnealui față de  personalul bibliotecii din subordine  tinde să fie colegial, de la egal la egal. Limbajul pe care îl folosește scriitorul este ușor de înțeles. Emotiv îl descoperim atunci când se întâlnește cu noi personaje.
Dumitru Crudu este asemeni unui expert care urmărește și scoate în permanență la suprafaţă cărțile ne citite. În ceea ce priveşte grupul țintă, autorul  se străduie să-l cunoască îndeaproape și manifestă un comportament amiabil, amical, sociabil, comunicabil. Mediul în care activează autorul este unul personalizat, cum am menționat mai sus, dorește să-și atingă scopurile propuse. Viața noastră este ghidată de două forțe: rațiunea și emoțiile. În jurnalul lui Dumitru Crudu se întâlnesc ambele forțe - atât rațiunea cât și emoțiile, la care se mai adăugă și acea libertate, curaj de transpunere, de oglindire a faptelor, a evenimentelor, care au loc pe parcursul serviciului.
Consider că cel mai important rol strategic al managerului constă în a asigura continuitatea organizării muncii! Cu siguranță că orice manager bun își dorește acest lucru, inclusiv și autorul Jurnalului, bibliotecarul Dumitru Crudu.

 Realizat: Aglaia IEPURE 

vineri, 24 ianuarie 2014

Semne de carte și biblioteci


Cabine telefonice transformate în mini-biblioteci

 
Doi tineri cehi au decis să ofere o viaţă nouă vechilor cabine telefonice din Praga, căzute în desuetudine din cauza boomului telefoniei mobile, prin transformarea lor în mini-biblioteci.
Prima dintre ele a fost inaugurată, joi, într-un spital din Praga, capitala cehă.
Pe rafturile instalate în această cabină vopsită în roşu, pacienţii din spitalul IKEM vor putea găsi cărţi de toate genurile, scrise de autori diverşi, de la John Grisham la John Galsworthy.
Monika Serbusova, în vârstă de 27 de ani, coautoare a acestui proiect alături de un coleg, spune că s-a inspirat dintr-un proiect similar din Marea Britanie.
Cei doi au obţinut sprijinul unui operator local de telefonie şi au amenajat acele biblioteci în miniatură cu ajutorul prietenilor şi colegilor lor.
"Vărul meu, care urmează cursurile unei şcoli tehnice, ne-a spus cum să montăm etajerele, bunica mea ne-a adus un sac plin cu cărţi, aruncate de proprietarii din blocul ei", a spus Monika Serbusova.
Organizatorii dispun pentru acest proiect de 700 de cărţi pe care le-au primit cadou.
"Planul constă în instalarea la Praga a nouă cabine transformate în mini-biblioteci, pentru a vedea dacă acestea au succes în rândul publicului", a declarat Lucie Jungmannova, purtătoare de cuvânt a operatorului Telefonica Czech Republic, care administrează peste 13.000 de cabine telefonice pe teritoriul acestei ţări.
 

Modesta noastră contribuție


Dna director Liuba Ciobanu și Ion Borș au fost invitați de onoare la Masa rotundă ”Tinerii ca promotori ai valorilor culturii”, organizată de Biblioteca Centrală a Academiei de Științe ”Andrei Lupan” (director Ana Brăiescu). La această întrunire au mai participat: doctorul în filologie, Varvara Buzilă; regizorul-scenarist Mircea Bobână și invitata din Germania, operatorul de cinema Annegret Sacse; studenți și profesori ai Academiei. Au monitorizat lucrările doctorul conferențiar Rodica Ciobanu, doctorul habilitat, profesor Gheorghe Bobână și director BȘC ”A. Lupan”, Ana Brăiescu.
 Studenta Alina Cotruță, de la Univesitatea Academiei de Științe,  a prezentat  o comunirare despre cultura în capodoperele antice ale lui Publius Ovidius Naso. Iar conferențiara Mariana Cocieru a vorbit despre revitalizarea arhivelor de folclor prin digitizare și recondiționare.
Regizorul Mircea Bobână a vorbit despre coproducerea de filme de scurt metraj moldo-româno-germană. Iar operatorul  german Annegret Sacse a vorbit despre conlucrarea cu cineaștii moldoveni.
Eleva Liceului Academiei de Științe Dumitrița Brăiescu a prezentat rezultatele sondajulului  ”Atitudinea tinerilor vis-a-vis de teatru, prin prisma bibliotecii” realizat la Biblioteca Ovidius. Pe marginea acestor concluzii a fost rugată să-și expună părerea și doamna director Liuba Ciobanu, care a contribuit la realizarea acestui sondaj.
Iar doctorul în filologie Varvara Buzilă a trecut în revistă realizările noatre la UNESCO.
În holul bibliotecii academice a avut loc lansarea expoziției personale  de pictură  semnată de tânărul grafician și portretist Mihai Gâțu.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Ora cu povești și idei frumoase


O nouă întâlnire a Cristinei Voroneanu  cu micii cititori de la Biblioteca Ovidius a avut loc tradițional în ziua de miercuri. Cristina a citit o nouă poveste scoasă din sertarul lui Mihai Eminescu  - ”Borta vântului”, or luna aceasta îi este dedicată în întregime Marelui Poet. Prezente la întâlnire, elevele Ana - Maria Rusu și Iulia Guțu s-au oferit să citească povestea, împărțindu-se pe roluri. Băieților, în genere, le-au apărut ideea unui slaid din imagini ce reflectă poveștile poetului. Ideea a fost susținută de domnișoara Voroneanu și în curând Ora Poveștilor va avea propria colecție de slaiduri.

vineri, 17 ianuarie 2014

Semne de carte și biblioteci



Opt cărţi celebre care iniţial au fost refuzate de editori

Chiar dacă acum sînt cunoscute în întreaga lume, multe dintre cărţile devenite bestseller au fost refuzate de editori în primă fază. Fie că au fost considerate prea îndrăzneţe sau nepotrivite pentru piaţă la momentul respectiv, unele volume au făcut iniţial cale întoarsă către biroul autorilor.
Poate că paginile lor ar fi rămas uitate într-un sertar dacă publisher-ii nu şi-ar fi asumat riscul, scrie Huffington Post. Publicaţia a întocmit o listă a celor mai iubite cărţi care au fost în pericolul de a nu vedea niciodată lumina tiparului:


1. „Harry Potter şi Piatra Filozofală”, .K. Rowling – primul volum din celebra serie scrisă de J.K. Rowling a fost respins de mai mule ori, pe motiv că ar fi fost prea lung pentru un roman pentru copii. În plus, autoarea a povestit că, la început, a scris de mînă mai multe copii ale manuscrisului pentru că nu-şi permitea să realizeze fotocopii.
 2. „Ferma animalelor”, de George Orwell – chiar dacă scriitorul era deja cunoscut, unii editori au ezitat să publice romanul acestuia din cauza subiectului sensibil pe care îl propunea. Chiar şi T.S. Eliot, care conducea editura Faber and Faber la vremea respectivă, credea că Orwell era mult prea critic la adresa lui Stalin.
3. „Să ucizi o pasăre cîntătoare”, de Harper Lee – potrivit Huffington Post, autoarea însăşi s-a simţit destul de frustrată în timp ce lucra la acest roman. Astfel, la vremea respectivă au existat zvonuri potrivit cărora scriitoarea ar fi aruncat în zăpadă mai multe pagini ale manuscrisului. Cel care a convins-o însă să nu renunţe a fost agentul ei, care îi fusese recomandat de Truman Capote.
4. „Conjuraţia imbecililor”, de John Kennedy Toole – scriitorul american a fost refuzat de numeroşi editori, astfel că nereuşita l-a împins să se sinucidă în 1969, pe cînd avea doar 31 de ani. Romanul său a fost publicat postum, după ce mama lui a continuat să-l trimită către diverse edituri. Cartea a avut un succes imens, astfel că lui Toole i-a fost decernat postum Premiul Pulitzer. 
5. „Zen şi arta reparării motocicletei”, de Robert Pirsig – ca şi celelalte cărţi enumerate mai sus,şi aceasta a primit numeroase scrisori de refuz. Mai exact, 121 de editori au respins manuscrisul înainte de a fi publicat în 1947.
6. „Călătorie în a cincea dimensiune”, de Madeleine L’Engle - autoarea americană a romanului SF a susţinut la început că opera sa este respinsă pentru că este „prea diferită” de ceea ce se scria la începutul anilor ’60. Totuşi, John Farrar, de la editura Farrar, Straus & Giroux, s-a îndrăgostit de această carte imediat ce a citit-o şi a decis publicarea sa în anul 1962. 
 7. „Carrie”, de Stephen King – acesta a fost primul roman publicat al autorului. Anterior Stephen King îşi încercase norocul cu alte trei volume, care însă au fost respinse de editori şi nu au văzut niciodată lumina tiparului. Chiar şi în 1974, cînd „Carrie” a fost publicat, scriitorul nu se arăta prea încrezător în succesul său. „Cine ar vrea să citească o carte despre o biată fată, sărmană, care are probleme cu menstruaţia? Nici nu-mi vine să cred că l-am scris”, spunea Stephen King la vremea respectivă.
 8. „Jurnalul Annei Frank” – jurnalul ţinut de adolescenta germană în perioada exilului olandez, cînd a stat alături de familia ei într-o ascunzătoare din Amsterdam, a fost publicat datorită tatălui fetei. Acesta, singurul din familie care a supravieţuit Holocaustului, a dorit iniţiat ca doar cîteva fragmente ale jurnalului să fie tipărite. În cele din urmă însă, acesta a fost publicat integral, fiind considerat totodată un document istoric.
Sursă: Moldova Suverană


De ziua lui Eminescu, citind o carte


La 15 ianuarie, de Ziua Marelui Eminescu, secția copii a Bibliotecii Ovidius a organizat prezentarea cărții lui Boris Crăciun ”Viața ilustră a poetului nemuritor”. Moderatoarea Aglaia Iepure a vorbit despre conținutul cărții, prezentând copiilor imagini din albumul de familie Eminovici, plasate în carte, într-un capitol aparte. Apoi, Iulia Guțu, elevă în clasa a VI-a a Liceului Teoretic ”Nicolae Sulac” și Victor Călin, de la Gimnaziul nr. 53 au citit expresiv un fragment din cartea discutată. Bibliotecara Aglaia Iepure a propus participanților să fie enumerate calitățile eroului principal, în baza cărora copiii au scris ulterior câte un eseu.
În partea a doua a întâlnirii, copiii au recitat versuri eminesciene, iar Alexandru Ciobanu,  cititorul nostru  cel mai tânăr (3 ani 7 luni) și unul dintre cei mai fideli, pentru că n-a putut să vină la întâlnire, a recitat în fața camerei video poezia ”O, rămâi”(pe de rost, cap-coadă), imaginea fiindu-ne expediată prin poșta electronică. Asta mai zic și eu fidelitate!
 

joi, 16 ianuarie 2014

Din sertarul cu povești a lui Mihai Eminescu


La Ovidius, de Ziua Poetului Național Mihai Eminescu, Cristina Voroneanu a susținut Ora Poveștilor, fiind și zi de miercuri. Or, miercurea la Ovidius  se citesc povești.  Cristna, cu vocea ei blândă, calmă, aproape cristalină,  a lecturat   povestea ”Frumoasa lumii”, scrisă de Mihai Eminescu.  De fapt, în luna ianuarie sunt programate povești sub genericul ”Sertarul cu povești al lui Mihai Eminescu”. Copiii, deși obosiți după o zi de școală, au ascultat cu atenție lunga poveste eminesciană. ”Lungă, dar și interesantă”, susțin copiii care au asistat la această oră de poveste. După lectură au început discuțiile, părerile. Cristina le-a vorbit despre copilăria lui Mihai, despre peripețiile lui de copil, iar micii ascultători, curioși din fire, au luat-o la întrebări, de parcă ar fi fost vorba de copilăria ei. 
Poveștile vor continua miercuri, când prințesa lor Cristina va deschide iarăși ”sertarul” lui Mihai Eminescu.

miercuri, 15 ianuarie 2014

Noi îl avem pe Eminescu-n suflet
La 15 ianuarie toată suflarea românească sărbătorește nașterea Luceafărului literaturii noastre. Fiecare popor își are Eminescul său: nemții îl au pe Ghete, rușii - pe Pușkin, ucrainenii - pe Șevcenco, englezii - pe Shakespereare, francezii  pe  Baudelaire. Noi îl avem pe Mihai Eminescu.

La 15 ianuarie s-au împlinit 164  ani de la naşterea marelui poet. Începând  cu anul 2013, data de 15 ianuarie este declarată  
Ziua Naţională a Culturii (Instituită prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 74 din 12.04.2012).


Biblioteca Ovidius semnifică acestă dată prin organizarea a 3 expoziții de carte: ”La steaua care-a răsărit...” (oficiul copii), ”Eminescu  e dorul nostru extraordinar și plenipotențiar de infinire (Traianus)” (secția împrumut la domiciliu, maturi) și ”Eminescu - Luceafărul mereu aprins al literaturii române” (sala de lectură).
Pentru această zi  sunt programate următoarele manifestări eminesciene: Comunicare ”Date din viața Marelui Eminescu” pregătită de bibliotecatra Aglaia Iepure și Ariadna Munteanu, elevă în clasa a III-a, de la Liceul Teoretic ”Mihai Viteazul”; Prezentarea cărții ”Viața ilustră a poetului nemuritor”, autor Boris Crăciun; la ”Ora Poveștilor” ( generic lunar ”Sertarul cu poveștile lui Mihai Eminescu”) se va lectura povestea eminesciană ”Frumoasa lumii”.

 
Câteva amănunte mai puțin cunoscute din viața marelui poet
1. În copilaria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obișnuia să își sperie tatăl într-un mod cam bizar. Băiatul mergea în padure să prindă șerpi și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vadă “ce pasăre a prins” și statea deoparte râzând când bărbatul dadea față în față cu reptilele suparate...
2. La 25 februarie/9 martie 1866, revista Familia din Pesta publica poezia “De-aș avea…”, scrisă de un debutant pe nume Mihai Eminovici; Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însă numele din Mihai Eminovici în Mihai Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat și l-a păstrat pentru totdeauna. Dar, probabil ca stiai asta deja… Știai însă si faptul că revista mai există și azi!?
3. Care este inspirația din spatele poeziei “Pe langa plopii fără soț”? În vremea in care Eminescu a scris poezia respectivă, era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verișoara lui Caragiale. Domnișoara avea casa pe strada Cometa nr 6, o stradă încadrată de plopi, pe care Eminescu i-a numărat și a observat că ii dă un număr fără soț, scrie lovendal.net.
4. In ciuda problemelor sale de sanatate, Mihai Eminescu a scris poezii până in momentul morții. În buzunarul de la haina pe care o purta in momentul mortii, se aflau, scrise de mână, poeziile Viata si Stele in cer.
5. Există un singur  film despre viața lui Mihai Eminescu. Este vorba de serialul  Luceafarul, regizat de Emil Loteanu, și aparut in anul 1987 la Chișinău.

Omagiile noastre

La Marele Poet pornesc să vin


La Marele Poet pornesc să vin,
Și-mi i-au la drum cu mine și copiii,
Am îndemnat la cale și-un vecin,
Și-ncă prieteni din copilărie.

Nu-mi pasă că n-am bani și timpu-i rău,
Nu vreau să cumpăr drumul spre lumină,
Poetului i-a fost cu mult mai greu,
Iar el n-a încetat ca să ne vină.

Și-o să mă-nchin la chipul lui de Zeu,
Cu evlavie, cum o fac creștinii,
Să simtă, ca și mine, fiul meu,
Din veacu-i Eminescu cum ne vine.

Să simtă, ca și mine, fiul meu,
La Marele Poet când mă pornesc să vin...

                                                                 Ion Borș, or. Dubăsari, 1988

joi, 2 ianuarie 2014

Prima Oră de Poveste după cea de Revelion

La 2 ianuarie 2014, Cristina Voroneanu a efectuat prima ședință a Orei Poveștilor. Chiar dacă mulți copii încă nu s-au întors de pe la bunei, au venit la bibliotecă cei mai fideli utilizatori. Ei, împreună cu Cristina, au făcut totalizarea ciclului de povești din 2013, dând start unui nou ciclu. Copiii, rând pe rând, au povestit despre activitățile petrecute în anul ce deja s-a călătorit, și-au amintit de poveștile îndrăgite, și-au expus sugestiile pentru noul an. A urmat jocul tradițional al ”Orei Poveștilor”, pe care l-au numit sugestiv ”Albinuța”. Cristina, ca o Zână din poveste, le-a adus o cutiuță fermecată cu dulciuri și bilețele cu preziceri pentru noul an. Fiecare copilaș a citit ce-i prezice Magul din poveste, discutând vesel fiecare prezicere în parte. 


 
Cei mai activi utilizatori în cadrul ”Orei Poveștilor”  au fost menționați cu diplome și cu câte un calendar(pregătit de bibliotecă) prevăzut pentru însemnări zilnice - ce și câte pagini au citit. Ei au stabilit o nouă întâlnire la Biblioteca ”Ovidius” pe care o vor aștepta cu nerăbdare.